În ziua în care am fost întrebată ce culoare va avea părul meu în următoarea săptămână am știut că nu mă pot opri după numai două culori. Nu a fost planificat, nu m-am trezit într-o zi cu gândul de a-mi colora părul roz, mov sau albastru, dar s-a întâmplat. Mă uit prin pozele de anul trecut și număr cel puțin cinci culori de care m-am bucurat, dar și de nunanțele trecerii de la una la alta.

Povestea e simplă. De vreo 3 sau 4 ani îmi fac șuvițe. Bine, nu le fac eu. Mi le face un băiat talentat și cu multă răbdare, pentru că a face șuvițe sau orice altceva (cum ar fi tuns, splălat, îndreptat, coafat) părului meu, înseamnă muncă – de la o oră până la trei ore când e vorba de șuvițe. Anul trecut, Florin m-a întrebat a doua oară (prima dată refuzasem) dacă vreau o șuviță mov. Am zâmbit, aveam în cap bancul cu „puțin mov”, și i-am spus Bine, dar puțin de tot. A pus, într-adevăr foarte puțin. Șuvițele mele blonde păreau a fi platinate, iar pe o parte, o șuviță bătea un pic în roz. Minunat. Dacă vrei să păstrezi nuanța de blond deschis, mi-a zis el, pui puțin violet de gențiană în apă și te clătești cu ea. Doar 3-4 picături la un litru de apă, a mai adăugat. Nu am luat în seamă, nu aveam de gând să-l mai colorez. Îmi plăceau șuvițele mele, deși în primele zile părea a fi cam mult blond.

Ca o mică paranteză, îmi place blondul enorm, dar nu cum îmi stă mie cu el. Nu mă simt blondă. Cum am ajuns la șuvițe? Simplu. Pe la 30 de ani au început să apară firele albe, și nu oriunde, ci în frunte. Peste vreo 10 ani, probabil că fiu avea o șuviță precum Rogue din X-Men – fun, but not fun. Pentru că nu vreau să-mi vopsesc părul, am ales calea de mijloc (precum găina care se împiedică), șuvițe blonde. Când am ajuns la Florin, a râs un pic de problema mea. Erau câteva fire pe care le vedeam eu, alții mai puțin. Hai să vedem ce facem cu ghioceii ăștia, mi-a zis. Și a rezolvat problema cum nu se putea mai bine. De atunci, revin o dată pe an la o nouă serie de șuvițe. Iar anul ce tocmai s-a încheiat, șuvițele mele au trecut prin cele mai frumoase culori posibile.

Prin martie, după ce picul de mov-roz dispăruse, am folosit un pic de albastru de metil (2-3 picături) și un pic de violet de gențiană (3-4 picături). Poate mai puțin, nu mai știu exact. Cert e că suvițele mele aveau o nuanță discretă de bleu. Interesant, dar nu cine știe ce. Data viitoare o să pun puțin mai mult mov, mi-am zis. Și am pus. Asta se întâmpla pe 24 martie. Am pus ceva mai multe picături în apă, nu le-am numărat, așa că nu pot reface fix acea nuanță. Dar mi-a plăcut. Nu era chiar mov de babă, dar era mov și cineva (din casă, care nu a fost Booky) a râs de mine. O săptămână mai târziu, după ce am studiat puțin soluțiile de colorat părul pe diverse forumuri și bloguri, am descoperit soluția Castelani. Pe 30 martie părul meu era fucsia. A fost o revelație pentru mine. Niciodată, în cei trezeci-și-mulți de ani, nu am visat să am părul atât de colorat. Și nu știu dacă era culoarea, cât starea pe care mi-a dat-o acea culoare. Brusc, a răsărit soarele și a rămas cu mine. Ca idee, am folosit soluția Castelani doar în combinație cu puțin mov, de aici și fucsia. Bănuiesc că dacă aș fi folosit doar Castelani, părul meu ar fi fost roșu. Nu am ajuns acolo. Încă. 😀

Am descoperit adevăratul mov abia de ziua mea, în luna mai. Pentru că la începutul lunii deja rămăsese un roz pal în păr, am vrut să refac culoarea, dar să fie un fucsia mai aprins. După cum am spus mai sus, nu am notat cantitățile de soluție, așa că fiecare tentativă de a colora era, de fapt, un nou experiment. Astfel, chiar în ziua în care era petrecerea, mi-am schimbat din nou culoarea părului. În acel litru de apă am pus multe picături de Castelani, plus niște picături de violet care s-au dovedit a fi prea multe. Aș putea spune că părul mi-a fost atins bine de “flacăra violet”. Ba chiar am avut un mic șoc, ce mi-am imaginat că va fi, și ce a ieșit. Nebunie!

Foto: Sebastian Băcioiu

Din mai și până în august, am avut în păr diverse nuanțe de mov, roz, fucsia. Cumva, ieșeau după cum mi-era inspirația la turnatul soluțiilor în apa de clătit. Apoi, gata. M-am hotărât să fac mutarea către albastru. Am lăsat culoarea să se ducă, iar prin noiembrie, când suvițele erau iar blonde, m-am prezentat la Florin pentru un tuns și un colorat. Mai știi când voiam să îți fac doar o suviță, mi-a zis el râzând. Da, uite în ce m-ai transformat, i-am răspuns. Când i-am spus că vreau albastru, mi-a spus că nu. (Cum adică nu? Să fie albastru!) Mi-a explicat că ce vreau eu îmi iese foarte bine acasă, dacă pun mult albastru de metil combinat cu violet. Pentru că nu te pui cu nebunul, a trebuit să-mi coloreze părul. A ieșit un albastru indigo, nici mov, nici albastru, dar ceva. Nu știu ce soluție a folosit el, dar până la prima spălare a părului, culoarea îmi rămânea pe degete ori de câte ori treceam mâna prin păr. Nu vreau să-mi imaginez ce era dacă mă prindea vreo ploaie. Asta e durat câteva zile. La următoarea spălare am pus albastru de metil așa cum mi-a sugerat, și culoarea a fost fix cea pe care o doream. O nebunie de albastru electric. M-a prins finalul de an cu un albastru turcoaz în păr și, până astăzi, am avut diverse nuanțe de albastru spre verde sau spre mov. Dacă m-am plictisit? Nu. Chiar deloc.

Singura nemulțmire pe care o am e că problema de la care a pornit toată nebunia asta, ghioceii mei din frunte (firele albe), e tot acolo. Am încercat nuanțatorul Magic Retouch de la L’Oreal, dar nu mi s-a părut grozav, poate pentru că firele pe care vreau să le colorez sunt în frunte și când aplic spray-ul, îmi colorează pielea capului urât. Dacă aveți recomandări în privința asta, un spray pentru rădăcini care să se aplice frumos și să reziste, vă rog să le lăsați în comentarii. Am nevoie!

Dacă vă întrebați unde găsiți soluțiile de care v-am spus mai sus, cât m-a costat toată nebunia, iată câteva detalii:

Am folosit 3 soluții, Albastru de Metilen, Violet de Gențiană și Soluție Castelani. Fiecare dintre ele se găsește la Plafar, soluțiile au proprietăți anti-bacteriene, și sunt folosite, în general, ca dezinfectante, antiseptice, antiinflamatoare (în special Gențiana). Problema cu fiecare dintre ele e că pătează pielea. Avantajul e că, pam pam, colorează părul și nu îl afectează în niciun fel, cum îl aplici, așa se duce – dar nu tot odată, ci câte puțin la fiecare spălare. Fiecare sticluță este 3 lei. Tot anul trecut am folosit câte o sticluță din fiecare, abia de curând mi-am refăcut stocul, deși încă nu am consumat tot albastrul și violetul. Total: 9lei/an.

Dacă vă bate gândul să faceți o schimbare, părul e una dintre variante. Iar dacă vă doriți o culoare nebunească, dar de care să scăpați repede în cazul în care nu vă place, atunci soluțiile acestea sunt perfecte. Asta a fost motivul pentru care am avut curaj să fac pasul cel mare, faptul că după câteva spălări scăpam de culoare. Singura condiție pentru a prinde aceste culori e să aveți părul decolorat. Nu știu dacă și cum prinde pe păr vopsit blond, dar pe părul decolorat nuanțele sunt wow, albastrul se duce frumos, fără a prinde tente de verde spălăcit, rozul la fel, nu trece în portocaliul acela șters, iar violetul se duce spre gri.

!!! Ca o mică atenționare, folosiți o sticlă de un litru de apă în care puneți picăturile (câte vreți), agitați bine și turnați apa într-un lighean în care să stați cu părul câteva minute. Atenție să nu stropiți! Eu am avut de multe ori cada stropită de albastru, ca să nu zic că am vărsat ligheanul în cadă și părea că un ștumf a făcut pipi cu stropi. Se curăță, dar bănuiesc că nu aveți chef să frecați cada după fiecare colorare a părului. Încă ceva, neapărat să folosiți mănuși! Culorile ies, dar nu e plăcut să ai mov/roșu/albastru pe degete, așa cum aveam în școala primară când scriam cu stiloul.

Cam asta e povestea anului meu curcubeu. Acum am părul albastru. Ultima dată, acum două spălări, am pus un pic de mov. Cred că o să mă întorc spre fucsia și poate, poate!, voi ajunge și la roșul de care m-am tot ferit. Să fie curcubeu, zic. Vă aștept pe Instagram, acolo documentez curcubeul. 😀

Dacă vă colorați părul, dacă aveți recomandări în privința soluțiilor sau aveți întrebări, vă aștept comentariile.

 

View this post on Instagram

 

Some days are blue and fuchsia ??? #justme #instaportraits #chineserestaurant #pixel2photography

A post shared by Andres (@andreea.ban) on Jan 5, 2019 at 7:21am PST

The post Anul meu curcubeu first appeared on Andreea Ban.

Îmi aduc aminte și acum de prima întâlnire. Eram foarte entuziasmată. Nu numai că unghiile mele aveau să fie perfecte, dar nu trebuia să pierd timp pentru asta. I-am spus Andei că vreau să încerc oja semipermanentă pentru trei luni, să văd cum e. După șase luni încă nu eram pregătită să iau pauză, ba chiar o întrebam când are de gând să-ți deschidă salon. Nu de alta, dar avea atât de multe cliente încât trebuie să-mi fac programare cu o lună înainte.

Câteva luni mai târziu am trecut de la semi la gel. Da, Anda a avut de tras cu mine căci eram împotriva gelului. Uite, unghiile or să fie ca la semi, dar mai rezistente, mi-a zis. Și așa a fost. După ce mi-a făcut prima oară unghiile cu gel (dat în strat subțire să se păstreze forma unghiei) i-am spus că nu mai vreau altfel. Nu numai că gelul rezista cele 4-6 săptămâni fără a se crăpa, dar unghiile nu mi se mai încovoiau (da, unghiile de la degetele arătătoare o iau pe arătură de la o anumită lungime).

Nu am cuvinte să vă spun ce bucurie m-a încercat atunci când Anda mi-a spus că-și va deschide salon. Încă de la primele întâlniri (mergeam la ea acasă) știam că va fi un moment în care o voi vizia la salon. Am asistat la împlinirea unei dorințe și asta nu a făcut decât să-mi confirme ceva ce știam deja, dorințele se împlinesc atunci când crezi în ele.

O postare distribuită de Andres (@andreea.ban) pe 18 Nov 2015 la 10:46 PST

De ce scriu abia acum de această experiență?

Simplu. Abia de curând am scapat de tot de gelul de pe unghii. Deși sună nașpa, să știți că e de bine. Să vedeți de ce…

În august, anul trecut, am fost ultima dată la salon. În septembrie s-au împlinit trei ani de când am intrat în cursa „unghii perfecte” și acela a fost momentul în care am simțit nevoia unei pauze. Dar nu am vrut să dau jos gelul, ci am lăsat unghiile să crească. Motivele au fost două:

1. Eram curioasă cât va rezista gelul
2. Nu voiam ca unghiile mele să fie subțiate (unghiile se curăță cu o freză specială)

Curiozitatea mi-a fost satisfăcută – gelul a rezistat. Nu a fost chiar plăcut să tai unghiile din timp în timp, dar gelul nu a sărit decât spre final când mai avea câțiva milimetri pe unghie.

De-a lungul celor trei ani:

• Unghiile mereu au arătat superb (vedeți câteva poze mai jos).
• Contrar unor zvonuri, unghiile mele nu au avut de suferit – nu s-au îngălbenit, nu s-au subțiat, nu au devenit casante.
• Cuticulele mi-au fost domesticite, dacă pot zice așa.
• Anda a avut răbdare să-mi deseneze toți fluturii și toate pisicile care mi-au trecut prin cap.

Din septembrie am avut (puțin) de muncă, a trebuit să mă reobișnuiesc să-mi fac manichiura singură. Nu e chiar ușor, mai ales că mă apuc de unghii seara înainte de culcare și, de multe ori, mă trezesc dimineața cu forme ciudate pe ele. Știți voi, de la pernă, de la păr… (Mi-e dor de lampa aia de la salon!) Apoi, a fost o mică problemă. Pentru că ojele mele erau cam vechi, unghiile mi s-au îngălbenit. Până m-am prins eu care e treaba, deja arătau jalnic. Soluția era să le las să respire, dar nu puteam pentru că… gel, pentru că galben, pentru că… brrr. Am avut un moment în care îmi venea să plâng, chiar am zis la un moment dat că nu am avut niciodată așa unghii urâte. Eram fix în extrema cealaltă.

Cum mă smiorcăiam eu că așa ceva nu e ok, că uite, că vai, m-am trezit că îmi sunt lăudate unghiile din clipul acesta. I-am spus amicei mele oful și uite cum am primit soluția. Mi-a recomandat un tratament de la Yves Rocher care a salvat situația (vezi poză mai jos). Adică mi-a salvat unghiile. Îl folosesc încă din decembrie, iar rezultatele se văd. Deși am avut o parte din unghii subțiate (cele la care mi-a sărit gelul înainte de vreme), unghiile nu mi s-au rupt nici măcar o dată iar lacul pe care îl aplic peste acest tratament rezistă mult și bine (până la o săptămână și chiar mai mult). Anca, îți foarte mulțumesc!

De ce am scris toată această poveste?

Nu, nu fac reclamă nici salonului, nici unui produs sau altuia (dar o să le enumăr la final, poate vrea cineva să afle detalii).

Am scris despre această experiență pentru că am tot auzit despre cât de nociv este gelul pentru unghii, ce dăunătoare e lampa UV, cât de periculoasă e… Cu aceleași informații am ajuns și eu în fața Andei. De la ea am aflat că da, există și cazurile acelea – ați văzut și voi poze horror, nu? (unghii distruse, pilite până la sânge, cuticule franjuri etc.) -, dar dacă ne informăm, dacă ne lăsam pe mâinile unor persoane care știu cu ce se mănâncă treaba asta (profesioniștii în domeniu), atunci nu avem de ce ne teme.

Înainte de a alege salonul/tehnicianul care să-ți aranjeze unghiile, fă un mic research. Nu e deloc greu să afli ce experiență are, dacă a urmat cursuri de specialitate, dacă are review-uri pozitive, dacă ustensilele se sterilizează, dacă aparatura este nouă. Google știe tot! Iar dacă ceva nu este în regulă cu salonul, cu siguranță vei afla. Review-urile negative circulă cu viteza luminii.

––––––––––
*Salonul la care am fost este (după cum s-a observat în poze) Nails Factory (www.nailsfactory.ro). Îl recomand cu drag, cu atât mai mult cu cât acolo se predau și cursuri specializate.

**Tratamentul minune: Bază pentru fortifierea unghiilor (aici). Este 18 lei în magazinele Yves Rocher.

***Lacul de unghii pe care îl folosesc acum și mă ține mult și bine este Gel Shine de la Avon (colecție în curs de completare)

The post 3 ani de manichiură perfectă first appeared on Andreea Ban.

În primăvară mi-am făcut suvițe. Unele dinte voi știți deja: suvițele sunt pretențioase, mai ales dacă nu li se aplică vopsea. După cum mi s-a spus, firul de păr decolorat e ars și are nevoie de hidratare. Imaginați-vă acest tip de păr fără balsam. E horror!

Bun, mi-am făcut șuvițe. Sunt absolut minunate atâta timp cât, după spălare, am grijă să aplic balsam sau o mască. Dacă las părul să se usuce de la sine și aplic puțină spumă pe lungimea firului de păr, mă trezesc a doua zi cu niște bucle de toată frumusețea. Asta dacă țin părul în sus pe pernă. Dacă dorm pe el, e altă poveste. Din păcate, nu mă încântă deloc varianta mea curly, mai ales după vacanța la mare unde nu am avut de ales decât să fiu creață toată perioada (știți voi, apă, sare, umezeală..). Astfel, după fiecare spălare îmi usuc părul cu feonul și apoi îl îndrept cu placa. Am un păr rezistent, da. L-am încercat în diverse moduri acum niște ani, așa că știu ce poate. Asta nu înseamnă că nu sunt atentă în jurul meu la soluții pentru protejarea lui, soluții care să compenseze partea cu îndreptatul.

Când am descoperit masca cu Argan de la Farmec, am fost foate încântată de efect. Părul era mai moale, mai plăcut la atingere, dar tot nu era ce îmi doream.

Între timp am aflat despre uleiul de cocos. Am citit acum vreo două luni pe un blog de acest ulei miraculos. Nu numai că e bun la gătit, dar este minunat pentru păr și piele. Mi-am notat să îl caut în magazine. La câteva zile mă uitam pe rafturile din Mega printre uleiurile de gătit. Evident, nu era acolo. Am găsit uleiul acesta pe diverse situri la prețuri mai mari sau mai mici, dar am preferat să mai aștept. În final, l-am găsit (ca să vezi!) la Mega (unul în care e și o zonă de produse bio). Am luat o butelcuță de 100gr. (preț 23.94lei) și l-am încercat în aceeași seară.

Mai jos o să vă las descrierea de pe situl trioverde.ro. De reținut: produsul l-am găsit în magazin după ce am studiat toate ambalajele produselor de pe raft. Nu mi-a fost recomandat de nimeni, nu știam încă de site. Voiam doar să încerc uleiul de cocos.

Pentru uz cosmetic: Uleiul de nucă de cocos este o soluţie naturală pentru prevenirea uscării şi exfolierii pielii. Conţine 90% grăsimi saturate, acid lauric, şi vitamina E fiind deosebit de apreciat pentru calităţile sale emoliente şi hidratante. Astfel, datorită proprietăţilor sale, acesta ajută la întârzierea apariţiei ridurilor, fiind benefic în prevenirea îmbătrânirii premature. De asemenea protejează firul de păr împotriva factorilor agresivi externi, menţinându-l sănătos şi conferindu-i strălucire. Masajul în mod regulat al capului cu ulei de nucă de cocos oferă un scalp curat şi hidratat, fiind folosit pe scară largă în subcontinentul indian. Locuitorii acestor țări aplică acest ulei pe păr zilnic, după baie.

Este un balsam excelent ce ajută la refacerea părului deteriorat, oferindu-i protecţia necesară.

Utilizare:

Pentru faţă şi corp: Se aplică câteva picături de ulei pe pielea curată şi se masează uşor pentru a ajuta absorbția uleiului.

Pentru păr: Se distribuie o cantitate mică de ulei pe lungimea firului de păr, de la rădăcină la vârf, cu câteva minute înainte de şamponare.

Când am deschis butelca, am descoperit un produs alb, cu aspect de unt sau, mai degrabă, de untură. În contact cu pielea, acest produs se topește, devine uleios și e ușor de întins pe piele (sau păr). Mi s-a părut destul de ciudată senzația când l-am folosit pentru prima dată pe păr. Am avut grijă și răbdare să îl distribui pe toată lungimea firului, să masez scalpul și să aplic mai mult produs pe vârfuri. Mi-am prins părul într-un coc de balerina și mi-am înfășurat prosopul pe cap. Am stat așa vreo două sau trei ore. Dacă locuiți singure, e ok. Sunt ore de răsfăț pentru voi, pentru părul vostru, puteți vedea un film, puteți face clătite sau puteți citi o carte. Dacă nu sunteți singure, așteptați-vă ca pe lângă răsfățul menționat mai sus să se râdă pe înfundate și să auziți afirmații de genul: miroși ca o prăjitură, ai ceva pe cap, bomboane Raffaello… etc. Când veți vedea rezultatul final, vă garantez că nu vă va păsa orice s-ar spune.

După ce timpul a expirat, am spălat bine părul cu șampon. Același Clear. Am șamponat de vreo două sau trei ori, căci mi-era teamă că nu e suficient de degresant. A fost. A fost prima dată când nu am folosit balsam. Da, m-am gândit cu o oarecare groază că mi se va încâlci părul, că va trebui să trag de el pentru a-l descurca în timpul și după uscare. Dar nu a fost așa. Nici nu am avut nevoie de perie. L-am descurcat cu pieptenul, apoi l-am uscat. Ar fi fost minunat ca părul meu să fie din prima drept și frumos, dar nu e cazul. E sălbatic până la capăt sau până la placă, cum doriți.

Nu numai că în urma îndreptării s-a putut observa un luciu aparte al firului de păr și în special al șuvițelor, dar părul a căpătat și volum. În plus, am scăpat de efectul de placă. Prin asta mă refer la părul prea drept, care, la final are nevoie de o perie rotundă pentru a nu părea lins. Aici mă contrazic nițel, dar cele care folosiți placa știți despre ce vorbesc. Să fie drept, dar să aibă formă. Nu ne place bleg. Vorbim de păr, da?!

Haideți că m-am luat la vorbă și mi-e că vă plictisesc. Încă puțin și gata – asta dacă nu ați plecat deja după butelca voastră de ulei de cocos.

Am folosit uleiul de cocos pe post de cremă – ulei hidratant, ca demachiant, ca loțiune de corp după duș sau după epilat. Este minunat, iar mirosul e divin!

La a doua folosire ca tratament pentru păr, am stat cu el toată noaptea. M-am trezit cu gâtul strâmb și cam obosită căci am dormit cu grijă să nu dau prosopul la o parte și să murdăresc perna. Altfel, și-a făcut treaba. Nu mai folosesc balsam, mătreață nu mai am deloc, părul e hidratat și strălucitor, se aranjează frumos și are volum, iar în casă miroase a cocos în fiecare seară.

Mai jos sunt câteva recomandări pentru uzul cosmetic:

• Este antibacterian și antifungic.
• Oferă hidratare pielii și părului.
• Hidratează mâinile uscate.
• Nimic nu avanteajează mai mult o față uscată decât uleiul de cocos. Oferă strălucire (luminozitate) pomeților.
• Are un miros extraordinar.
• Balsam de păr. Aplicați o cantitate mică pe părul dvs, pieptănați și apoi prindeți într-un coc lejer.
• Demachiant de ochi. Aplicați puțin ulei de cocos pe o dischetă demachiantă și ștergeti ușor.
• Cremă hidratantă de corp. Crește hidratarea și reduce pierderea de apă a pielii uscate. Aplicat local, uleiul de cocos poate accelera vindecarea rănilor.
• Curățarea feței. Frecați uleiul de cocos pe față și pe gât, apoi spălați folosind demachiantul d-voastră preferat.
• Oferă strălucire părului. Aplicați o cantitate foarte mică de ulei pe vârfuri.
• Pentru exfoliere. Topiți o cantitate de ulei de cocos în care adăugați puțin zahăr brun sau sare și amestecați bine.  

(De aici: Ulei de cocos – uz cosmetic >>)

Acestea fiind spuse, vă recomand să căutați în magazine uleiul de cocos organic, virgin. La Mega sau oriunde au produse bio. Nu am încercat și alte mărci în afară de cel prezentat, dar presupun că orice butelcă de pe raftul bio e ok.

Mai multe întrebuințări ale uleiului de cocos găsiți aici: 54 de beneficii ale uleiului de cocos

Later edit (22.12.2016):

În iunie, anul acesta, mă lăudam cu minunea mea de placă. Am părul sălbatic în stare naturală, placa îl îmblânzește și îi dă strălucire. Acum, după ce folosesc uleiul de cocos (cu care mă tot laud zilele acestea), strălucirea e acolo, înainte chiar de a folosi placa. Am fost întrebată cum e părul înainte de a-l îndrepta. Minunat, am zis. Acum vă arăt. Tocmai l-am uscat cu foehnul și arată ca în poză. În iunie arăta ca o mătură.

The post Uleiul de cocos sau cum am renunțat la balsamul de păr first appeared on Andreea Ban.

Zilele trecute am descoperit un local nou pe care, deși l-am vizitat o singură dată, trebuie să vi-l recomand. Cum l-am descoperit? Simplu. Prietena mea, Gia, m-a sunat și m-a întrebat dacă vreau să merg cu ea la un eveniment. Mi-a spus ceva de club de jazz, mâncare bună, muzică live… suna interesant. Dar m-a convins cu locația. Drumul Taberei. Bun! Un local nou în cartier, am zis. Trebuie să merg. Și am mers.

Pe Drumul Taberei nr. 18, lângă complex Orizont, este o terasă mică și o ușă prin care intri în altă lume. Este vorba de Louisiana – blues, jazz&soul, clubul în care vei fi primit cu zâmbet, cu muzică bună și mâncare de nota 10.

Miercuri seara, nu numai că am descoperit un local nou, dar am cunoscut oamenii „cu ideea”, pe cei care au reușit să aducă Louisiana aici, în București. Am aflat că…

 În termeni muzicali, Club Louisiana înseamnă ziua şi artistul. Sau: ziua artistului. În fiecare zi asculţi unul dintre marii artişti care şi-au lăsat amprenta asupra muzicii şi care totodată au adoptat influenţe din blues şi jazz. Seara de vineri este dedicată concertelor live. Artistul casei este bluesman-ul american Clay Windham care cântă live, solo, alături de trupa sa sau alţi invitaţi speciali.

Vă spuneam că mâncarea este de nota 10. Chef Cristian Marin este cel care se află în spatele meniului delicios care ne-a fost prezentat spre a fi degustat. Împreună cu Bogdan Papastere, managerul localului, a creat un meniu specific American pentru a ne cuceri papilele gustative. Și au reușit! Felurile de mâncare m-au dus cu gândul la cartea O delicatesă și la criticul din poveste care cred că ar fi avut numai cuvinte de laudă.

Vedetele meniului au fost: Jambalaya New Orleans, Creveţi creole în stil Lafayette, Coaste porc BBQ Mississippi flavor, Beef burger Louisiana, Antricot de vită Cajun. Dintre acestea, eu am fost cucerită de Coastele de porc. Dacă până acum susțineam că cele mai bune coaste se mănâncă la Costelăria de la Palatul Bragadiru, ei bine, mi-am schimbat părerea. Cele mai bune coaste sunt la Club Louisiana – un motiv suficient pentru a ajunge acolo cât de curând.

Vă las să vă delectați cu câteva dintre imaginile de la eveniment și vă recomand să ajungeți cât mai curând la Club Louisiana. Fie că vă atrage muzica, fie că v-am stârnit curiozitatea asupra meniului, vă asigur că veți fi încântați.

Pagina de Facebook: https://www.facebook.com/Louisiana.club
Foto credit: Mircea Filigeanu

The post Louisiana – un loc unde trebuie să ajungi first appeared on Andreea Ban.

– Arăți ca naiba, ce-ai pățit?
– Nu am prea dormit nopțile astea…
– De ce?
– Sunt stresat, mă tot gândesc la… și la…

Vă sună cunoscut dialogul de mai sus? Eu îl aud destul de des, ba chiar mă regăsesc în el. Atunci când trebuia să pontez la corporație, cuvântul stres apărea, invariabil, în fiecare zi. Și nu era singur. Depresia era un fel de garnitură pentru stres. Sunt atât de stresat… sigur mă paște o depresie. Nu voi intra în povestea cu legea atracției, deși e clar că atunci când ești sigur că te paște ceva, vei avea parte de ceva-ul ăla. Universul ăla muncește pentru noi cu drag și spor.

Bun. Stres, depresie. Alergăm zi de zi, nu mai respectăm orele de somn, mesele, ne neglijăm. Ce urmează? Plimbările la doctori. Pentru că da, organismul nostru are și el limitele lui. Mai devreme sau mai târziu spune stop.

În urmă cu nouă ani m-am ales cu o minune de gastrită. Mi-a mâncat zilele, la propriu. Încerc să-mi aduc aminte din acel an doar vacanța (minunată vacanță!), însă finalul de an a fost prea negru pentru a-l putea șterge din memorie. Gastrita a-nceput (de fapt, a continuat, căci își făcuse culcuș de ceva timp dar încă nu știam) cu o durere de stomac groaznică. Am fost la doctor care m-a trimis la alt doctor și la analize și la farmacie și… iar la doctor și iar la analize și iar la farmacie.

Îmi aduc aminte că aveam o listă întreagă de pastile de luat. Erau planificate pe ore, pe zile. Unele înainte de masă, altele în timpul mesei, mai erau cele de după masă și dintre mese. Dacă sunt printre voi veterani ai gastritei sau ulcerului, ați auzit de sfânta Ranitidină, de Omez sau Nexium. Am fost un copil cuminte, ascultător, așa că am urmat cu strictețe fiecare rețetă, chiar și regimul. Mai aveam puțin și făceam ochii oblici de la cât orez am mâncat. Dar nu aici a fost problema. Orez? Bun. Supă? Bun-bun. Problema a fost… nu una, ci două. Cele demne de menționat, desigur.

Atunci când doctorul mi-a prescris rețeta, a clătinat din cap și mi-a spus cu glasul lui frumos: știi că de acum va trebui să te ferești de tot ce-ți face rău. Da, i-am spus, știu. Ba nu cred că știi, mi-a zis. Uite, ca să-ți protejezi stomacul, nu mai ai voie următoarele: cafea, băuturi acidulate, mâncăruri picante, fructe și legume care dau aciditate, ciocolată… Dincolo de ciocolată nu am mai auzit nimic. Ciocolata era cea care îmi salva uneori prânzul, adică, știți voi, un Snickers intră bine când ești pe fugă. Și aici am bifat unul dintre motivele pentru care mă aflam acum în fața doctorului. Printre altele, m-a anunțat că am tradiționalii nervi la stomac și că orice emoție puternică mi-i poate face să se zvârvolească sau, mă rog, pe mine să mă zvârcolesc de durere. În concluzie, nu mai aveam voie să mănânc nimic bun, dar nici să mă bucur foarte tare sau să mă supăr. Să plâng? Doamne ferește!

Problema a doua a apărut ceva mai târziu. Eram la Cocor (fostul magazin Cocor cu magazinele lui mici și multe) într-o cabină de probă. Voiam să-mi cumpăr o cămașă nouă, restul îmi erau cam lălâi. M-am dezbrăcat și, privindu-mă, am avut un atac de panică. Primul meu atac de panică. Nu mai știu dacă am cumpărat sau nu ceva, dar îmi aduc aminte cu groază cât de slabă eram. Ce cure de slăbire? Ce diete cu varză și mai știu eu? Încercați o gastrită, pierdeți garantat kilogramele în plus. Arătam ca domnișoarele care bântuie pe podiumuri, alea care riscă să se frângă la primul pas greșit. Râd acum, dar nu e râsul meu. Gastrita e groaznică.

Cât a durat toată povestea? Niște ani. De gastrită nu voi scăpa niciodată, știu asta. Am scapat între timp de crizele de stomac, beau cafea, mănânc ciocolată, pizza, chiar și KFC (and this is happiness!), dar cu măsură. Cumva, gastrita asta m-a ajutat să am grijă de mine, să mânânc regulat și, cât de cât, corect.

Și acum să vă spun cum am scapat de gastrită sau, mai bine zis, cum o controlez. Vă spuneam mai sus de nervii la stomac, că se manifestă odată cu emoțiile puternice. Stresul, depresia, supărările îmi trezesc gastrita la viață și nu vă zic ce senzații sunt.

Tratamentul pe care l-am urmat a durat aproximativ un an. Pastile mai ușoare, mai puternice, de protecție, întreținere, mama măsii, au fost multe. Mi-am dorit la un moment dat să am nenorocita aia de Helicobacter Pylori. O tratam cu medicamentul X și scapam de dureri, dar nu. Totul a fost pe sistem nervos. Prin 2010, parcă, am descoperit o bloggeriță ale cărei articole îmi plăceau tare mult. Din comentariu în comentariu am ajuns să ne împrietenim. Discuțiile noastre erau pe bloguri și pe email. I-am povestit de gastrita mea și mi-a recomandat o plantă, obligeana. Mi-a descris-o exact așa: e oribilă, dar te va ajuta. (Lotus, ai făcut un om fericit!)

Obligeana este, cum să vă zic, planta mea de… stomac. Este absolut oribilă la gust – dar, după multe luni de încercat ceaiuri urât mirositoare (ceaiurile gastrice sunt câh!), cred că impactul a fost destul de mic la mine. Prima impresie a fost de neuitat. Am lăsat rădăcina de obligeană în apă (macerat la rece) timp de 12 ore. Dimineața, pe stomacul gol, am băut o cană. Parcă beam apa cu care fusese spălată blana de oaie, și oaia era murdară. Vă puteți închipui? Bleah de trei ori! Cu toate astea, am continuat să beau ceaiuri de obligeană. În perioada aceea am făcut o cură de 3 căni pe zi, în fiecare zi, niște săptămâni. Așa am ajuns să-mi controlez gastrita.

Da, sunt momente în care o mai iau razna, mă ajunge stresul din urmă, mă enervez și gastrita își scoate colții și-i înfige în nervii mei, dar o liniștesc relativ repede. Ceaiul de obligeană e de mare ajutor.

De ce am scris toată povestea aceasta? Pentru că sunt mulți cei care s-au lovit și continuă să se lovească de aceste probleme. Suntem stresați. Suntem depresivi. Suntem anxioși. Unii ajung la medic, alții la psiholog. Priviți în jur, la colegii voștri, la prietenii voștri! Cu toate astea ne putem ajuta singuri, puteam avea grijă de noi (cu somnul, mesele, etc.) și ne putem proteja chiar fără a ingurgita pumnul de medicamente.

Haideți să vedeți care sunt bolile ce pot fi tratate cu planta asta scârboasă:

–       Gastrită hiperacidă, ulcerul gastric și duodenal, arsuri gastrice
–       Tulburări produse de stres: anxietate, coșmaruri, insomnie, astenie
–       Indigestia, digestia dificilă, atonia gastrică și intestinală
–       Adjuvant în cancer pancreatic, gastric și intestinal
–       Inapetență (anorexie), anorexie psihică
–       Colită, enterocolită, colon spastic
–       Aritmii cardiace, extrasistole, preventiv în angina pectorală și infarct
–       Constipație atonă, constipație asociată stresului psihic
–       Adjuvant în sindrom discordant (schizofrenie), paranoia
–       Dureri de cap și migrene care apar pe fond de nervozitate
–       Intoxicații alimentare în faza incipientă, otrăvire, indigestie puternică asociată cu fermentație gastrică
–       Adjuvant în infecția cu E.Col
–       Candidoza bucală și cea digestive

Mai mult, obligeana este benefică și pentru uz extern în cazul paradontozei, dureri de cap și migrene, reumatism și sinuzită.

Contraindicații: Planta este ferm interzisă gravidelor sau mamelor care alăptează.

Deși pare o plantă minune, costisitoare, vă asigur că nu este. Se găsește la orice Plafar și costă între 3 și 4lei cutia. Eu am mereu în casă cel puțin două cutii. Nu se știe niciodată ce picanterii mănânc (pentru că na, pofte și tentații) sau cum mi se umflă vena și nervii la stomac.

Mai multe detalii despre Obligeană, de fapt, cred că sunt toate detaliile posibile, găsiți în Formula As aici. Este articolul care mi-a fost recomandat și mie și care m-a salvat – poate e un cuvant prea mare, dar când te trezești în fiecare dimineață cu frisoane, cu dureri în capul pieptului și greață de nu poți mânca nici pâine prăjită, orice te pune pe picioare înseamnă (colac de) salvare.

Dacă aveți întrebări, vă răspund cu drag. De asemenea, dacă ați apelat la tratamente naturiste și v-au ajutat cum niciun medicament recomandat de doctori nu a reușit, vă rog să-mi spuneți mai jos, în zona de comentarii. Cu siguranță va ajuta pe cineva.

Să aveți grijă de voi și gândiți pozitiv! Universul lucrează. 😉

The post Obligeana sau cum am îmblânzit gastrita first appeared on Andreea Ban.

Aseară (vineri, 9 octombrie) a avut loc lansarea celui mai nou album Alternosfera: Haosoleum. Aș vrea să pot descrie atmosfera, dar cuvintele mi-s goale, lipsite de culoare. Trebuie să fii acolo, în mulțime (sau deasupra ei), să lași muzica să te pătrundă, lumina să te învăluie ca să poți înțelege. Și nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, nu! Dacă veți merge la un concert al lor, e foarte posibil să vă cucerească, să vreți să-i auziți iar și iar. Eu așa am pățit. O colegă mi-a spus de ei. Am ascultat o melodie, două, mai multe. Voiam și mai mult. Aceeași colegă mi-a spus că au concert. Și am fost. La multe. Voi merge iar.

Dintre toate concertele Alternosfera, acesta a avut cea mai reușită deschidere. De fapt, a fost cel mai reușit de până acum. Culoare, lumină, sunet, versuri. Au venit cu un concept cu totul nou. Nu trebuia decât să lași din când în când capul pe spate și să privești cerul (dacă stăteai în tribune). Muzica te purta spre înalt, printre nori, printre stele. Din nou, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Ascultați-le melodiile, ascultați albumul Epizodia (pe mine cu acesta m-au cucerit), ascultați Waminirile, Flori de mai, Închisoare albă și Ploile nu vin. Sunt șanse mari să fiți înghițiți de lumea lor, de haosul lor.

Semnificația titlului acestui album am aflat-o dintr-un interviu acordat de Marcel (solistul) celor de la Metalhead (aici): „Titlul propriu-zis este compus din două cuvinte: Haos și Mausoleu. Mausoleul haosului. Dacă ne imaginăm numărul PI, după virgulă urmează un șir infinit de cifre, un număr irațional, un adevarat haos. Însă orice fenomen aparent haotic, care pare a se desfășura la întâmplare, are de fapt un element de regularitate ce ar putea fi descris matematic.” E o poveste. Poate acesta este motivul pentru care îmi place muzica lor atât de mult. E plină de povești.

Mai multe imagini aici >>

Voi încheia aici povestea mea, nu înainte de a vă invita să vedeți deschiderea concertului de aseară și două melodii care îmi plac tare mult (cu scuze pentru cadrele mișcate și sunetul nu foarte ok).

Drumul tristeților (Haosoleum, 2015)

Singurătate (Epizonia, 2013)

Drumuri (Epizonia, 2013)

Mai multe puteți vedea pe youtube. Canalul lor aici >>

Dacă ați fost la concert, vă aștept cu impresii! Vreau să aflu și alte povești. 🙂

The post Vă invit în Haosoleum (by Alternosfera) first appeared on Andreea Ban.

În România rata de nașteri prin cezariană este de 40% – triplă față de rata maximă recomandată de Organizația Mondială a Sănătății, în lipsa altor repere fundamentate științific. La nivel mondial rata de nașteri prin operații elective de cezariană fără indicație medicală este alarmantă în țările dezvoltate. Cezariana electivă fără indicație medicală este cea mai des utilizată procedură chirurgicală în rândul femeilor fertile. Modul de organizare al sistemelor medicale încurajează cezariana electivă fără indicație medicală din rațiuni financiare, iar femeile nu sunt destul de informate pentru a lua cea mai bună decizie în privința nașterii bebelușului lor.

“În timpul unei nașteri pe cale vaginală, fătul este expus la un nivel crescut de stres, care, într-un mod pozitiv, îl pregătește pentru viața extrauterină”, spune Mikael Norman, pediatru și profesor de neonatologie. Aceasta activare a sistemului imunitar al fătului nu apare atunci când se recurge la o operație cezariană înainte de a începe travaliul, fapt ce poate fi o cauză posibilă a patologiilor observate în număr mai mare la copiii nascuți astfel.

Ipotezele și concluziile știintifice prezentate în acest film documentar vor determina atât femeile, cât și cadrele medicale să își reconsidere deciziile personale și profesionale privind nașterea, ca decizii ce pot nu numai să influențeze sănătatea copiilor, ci și însăși viitorul speciei umane.

MicroBirth

*Premiera va avea loc la sediul Fundației Crucea Albă (Str. Parâng 43, Sector 1, București) în data de 20 Septembrie (sâmbătă) începând cu ora 17.30. Costul biletului este de 30 de lei.

I vizionare – 20 septembrie
II vizionare – 11 octombrie
III vizionare – 1 noiembrie

Informații și  bilete: http://cruceaalba.shopmania.biz/catalog/bilet-film-3
office@cruceaalba.ro
www.cruceaalba.ro
0735 193 987

The post Nașterea la Microscop (MICROBIRTH) first appeared on Andreea Ban.

Fundația Crucea Albă și Diana Vasiliu, Terapeut Antifumat Allen Carr Easy Way România lansează în Mai 2014 în Romania primul Program de Terapie Antifumat pentru Gravide.

Sarcina, pe lângă emoțiile pozitive pe care le aduce, vine la pachet cu foarte mult stres: femeia trebuie să se îngrijească suplimentar, să fie monitorizată, se simte invadată (copilul, medicii, aparatele invazive), să fie atentă la sine, să se pregătească din toate punctele de vedere pentru cea mai mare schimbare din viața ei. În plus, din punct de vedere psihic, are loc și o regresie care transformă femeia în copil, necesitând suport, atenție și grijă de la cei din jur, în special femei (mamă, bunică, moașă, prietene, doula, diverse caregivers).

In cazul fumătoarelor, la tot acest stres se adaugă cel al fumatului, care presupune:

• stresul sevrajului nicotinic – dependența de nicotină se manifestă, spre deosebire de alte droguri care au un sevraj preponderent fizic, exclusiv în plan psihic, prin simptome precum: neliniște, anxietate, panică, nervozitate, scăderea atenției și a concentrării, gol interior care se cere umplut.
• stresul propriei învinovățiri – femeile știu că fumatul nu dăunează grav numai propriei sănătăți, dar și celei a fătului (poate nu știu exact afecțiunile pe care copilul le poate dobândi, dar știu că fumatul este deosebit de grav)
• stresul oprobriului public – atât nefumătorii, cât și fumătorii (și, totodată, fumătoarele!) judecă gravida atunci când o văd cu țigara în gură, care se simte atacată, jenată, vinovată.

Iată cum din toate aceste motive, vizitele la medic se pot rări, analizele nu se mai fac la timp, gravida preferând să nu știe ce se întâmplă, decât să afle o posibilă veste rea. În plus, raporturile cu familia și prietenii se înrăutățesc, femeia însărcinată simțindu-se observată, atacată și arătată cu degetul.

Și în tot acest timp, o viață se conturează în pântecele ei.

De aceea, una dintre cele mai bune decizii pe care le poate lua o fumătoare gravidă este să scape de fumat și, pe cale de consecință, de tot acest coșmar inutil.

• Grupul este alcătuit doar din gravide fumătoare, deci riscul oprobriului public, al întrebărilor retorice tip „dar tu nu te gândești la copilul tău?” este anulat.
• Terapia Allen Carr nu vorbește despre motivele pentru care nu ar trebui să fumezi, ci ne concentrăm pe acele motive pentru care, totuși, fumăm. Deci eliminăm și autoînvinovățirea din peisaj.
• Abordarea fiind complet diferită față de terapiile clasice, vom găsi adevărate motivații, proprii mamei, pentru a scăpa de fumat, fără a mai face apel la argumentul suprem – copilul, care nu reprezintă în acel moment o motivație reală, ci doar o sursă de presiune.
• Terapeutul care conduce sesiunea este o fostă fumătoare și a trecut și printr-o sarcină, așadar poate înțelege resorturile mentale specifice atât dependenței de nicotină, cât și cele specifice perioadei de sarcină.
• Programul Allen Carr este singurul care oferă o Garanție tip „Succes sau banii înapoi”, așadar participantele nu au nimic de pierdut dacă aleg să intre în programul terapeutic.

Legat de înscriere, mi-a plăcut foarte mult abordarea celor de la fundație: te înscrii la o sesiune, vii fumător și pleci, 6 ore mai tarziu, nefumător. Nu-ți face griji, oferim pauze de fumat pe tot parcursul sesiunii.

Mai multe detalii despre acest program puteți afla aici >>

The post Primul program de terapie antifumat pentru gravide first appeared on Andreea Ban.

Ce trebuie sa faci?

1. Imortalizezi o ipostaza plina de dragoste parentala dintre tine si copilul tau
2. Donezi 25 de lei pe BursaBinelui.ro, pentru fiecare poza inscrisa
3. Inscrii o poza sau mai multe pe F64Studio

De ce sa donezi?

Fundatia Crucea Alba pentru servicii de sanatate materna, a organizat o campanie de stragere de fonduri pentru tatici. Anul 2013, este anul taticilor.

Doneaza pentru ca 2013 sa devina anul in care tatii au redescoperit emotia de a participa la nasterea bebelusului lor. Un drept legal necunoscut de cei mai multi si respectat de foarte putine maternitati, prezenta tatalui la nastere a devenit un lux. Orice barbat, care doreste, are dreptul sa fie alaturi de viitoarea mama la nastere si sa aiba bucuria de a-si intampina bebelusul atunci cand acesta vine pe lume.

Anul acesta, Fundatia  in parteneriat cu BCR, participa la Campionatul de Bine, principalul proiect de Corporate Social Responsability al Bancii Comerciale Romane pentru stimularea donatiilor on-line. Strategia Fundatiei de stimulare a donatiilor on-line prin platforma BCR Bursabinelui  este sa organizeze o serie de evenimente pentru donatorii sai. De aceea a lansat acest proiect impreuna cu F64Studio, lider pe piata echipamentelor foto, fiind principali experti in fotografie.

De ce sa inscrii poza?

Noi, femeile, vedem in taticul care ingrijeste cu mult drag si rabdare un bebelus, un tatic super sexy! Din acest motiv, ne-am gandit sa va invitam pe voi, taticii, sa va faceti o poza impreuna cu bebelusul vostru sau pe voi, mamicile, sa-i surprindeti pe ei intr-o ipostaza de “tatic sexy” si sa postati poza pe pagina de concursuri F64. Stim ca asa il vedeti si stim ca v-ar placea ca lumea intreaga sa stie ca cei doi sunt comorile voastre dragi.

Concursul va avea un juriu VIP. Urmariti detaliile pe www.f64.ro/concurs

Mariile premii:

Premiul 1: Un curs foto F64, de o zi, la alegere
Premiul 2: O imprimanta Canon Pixma MG2250
Premiul 3: un voucher de 30 poze (10×15) in cadrul serviciului de printing F64

3 mentiuni: cate un joc  de laser tag de 15 minute in cadrul Laser Maxx Romania Unirea Shopping Center (castigatorul impreuna cu 9 prieteni).

Daca vreti sa va convingeti, puteti citi mai multe informatii aici  http://www.crucealaba.ro/doneaza

Mult succes!

The post Concurs F64Studio si Fundatia Crucea Alba “The Best Picture Father & Child” first appeared on Andreea Ban.

„Fundatia Crucea Alba are ca obiectiv un viitor in care totii romanii au parte de o experienta pozitiva a nasterii, beneficiaza de servicii accesibile de educatie si ingrijire furnizate cu profesionalism si umanitate, bucurandu-se de nastere ca de un eveniment firesc, fericit ce apartine familiei.

Aceasta impreuna cu BCR si platforma BursaBinelui.ro au ca obiectiv strangerea a 26000 lei in donatii online necomisionate. Pentru a dona nu e necesar sa ai on-line banking, ci doar un card bancar; nu conteaza de la ce banca, daca tu donezi on-line pe BursaBinelui.ro 5RON, atunci 5RON vor ajunge la organizatie.

Bursa Binelui este o platforma care aduce impreuna organizatiile care au nevoie de sprijin pentru a-si desfasura proiectele si oamenii care vor sa investeasca in faptele bune din comunitatea lor.

Concret, pe Bursa Binelui organizatiile non-guvernamentale isi pot crea pagini de profil in care sa isi prezinte activitatea, iar persoanele fizice pot alege sa devina voluntari pentru organizatie sau sa doneze bani pentru sustinerea diferitelor proiecte.

Bursa Binelui este singura platforma online care permite donatiile fara comisoane, incurajand astfel donatorii care vor sa contribuie pentru o cauza. Toate platile sunt securizate si intra sub incidenta legilor transferurilor bancare.

Strangem fondurile cu ajutorul distractiei in familie: donatorii nostri vor avea acces la o serie de evenimente superdistractive care vor aminti parintilor cum e sa fii copil si sa te joci in voie!

Ca sa facem o schimbare, anul acesta ne rasplatim donatorii cu acces la o serie de evenimente pline de distractie! Conceptul GIVE PLAY CHANGE este sa donam, sa ne jucam si astfel sa contribuim la schimbarea in bine. La evenimentele GIVE PLAY CHANGE copiii se vor bucura de copilarie, iar parintii isi vor retrai copilaria.

Primul eveniment are loc joia aceasta, pe 27.06. 2013 incepand cu ora 19.00.

Update: Evenimentul va avea loc pe 25 iulie incepand cu ora 19.00!

60 de tatici si viitori tatici sunt invitati impreuna cu sotiile si copii sa schimbe marsupiul de bebelus cu vesta de luptator de guerrilla. Vor avea ocazia sa se ‘impuste’ in joaca unii pe altii ca sa isi aminteasca de zilele cand jucau Counterstrike. Doamnele vor avea parte de un program de karaoke/stand-up comedy in timp ce sotii lor redevin copii pentru o seara. Participantii primesc o sticla de bere sau de apa.

Accesul exclusiv pentru donatorii 50RON+”

V-am atras atentia? Mai multe detalii gasiti pe pagina evenimentului: https://www.facebook.com/events/531976060193022/ sau pe http://cruceaalba.ro/doneaza.

The post GIVE PLAY CHANGE: LASERMAXX first appeared on Andreea Ban.