Obligeana sau cum am îmblânzit gastrita

ObligeanaStresul și drepresia, știm cu toții, sunt bolile secolului 21. Îndiferent de vârstă și ocupație, suntem stresați. Stresați în trafic, la școală, la serviciu, în somn chiar. Era vitezei ne-a destupat neuronii, ne-a deschis porțile către lume, dar ne-a lăsat de capul nostru. Trebuie să ne descurcăm singuri, să nu ne lăsăm copleșiți de acest fast forward care ne zăpăcește.

– Arăți ca naiba, ce-ai pățit?
– Nu am prea dormit nopțile astea…
– De ce?
– Sunt stresat, mă tot gândesc la… și la…

Vă sună cunoscut dialogul de mai sus? Eu îl aud destul de des, ba chiar mă regăsesc în el. Atunci când trebuia să pontez la corporație, cuvântul stres apărea, invariabil, în fiecare zi. Și nu era singur. Depresia era un fel de garnitură pentru stres. Sunt atât de stresat… sigur mă paște o depresie. Nu voi intra în povestea cu legea atracției, deși e clar că atunci când ești sigur că te paște ceva, vei avea parte de ceva-ul ăla. Universul ăla muncește pentru noi cu drag și spor.

Bun. Stres, depresie. Alergăm zi de zi, nu mai respectăm orele de somn, mesele, ne neglijăm. Ce urmează? Plimbările la doctori. Pentru că da, organismul nostru are și el limitele lui. Mai devreme sau mai târziu spune stop.

În urmă cu nouă ani m-am ales cu o minune de gastrită. Mi-a mâncat zilele, la propriu. Încerc să-mi aduc aminte din acel an doar vacanța (minunată vacanță!), însă finalul de an a fost prea negru pentru a-l putea șterge din memorie. Gastrita a-nceput (de fapt, a continuat, căci își făcuse culcuș de ceva timp dar încă nu știam) cu o durere de stomac groaznică. Am fost la doctor care m-a trimis la alt doctor și la analize și la farmacie și… iar la doctor și iar la analize și iar la farmacie.

Îmi aduc aminte că aveam o listă întreagă de pastile de luat. Erau planificate pe ore, pe zile. Unele înainte de masă, altele în timpul mesei, mai erau cele de după masă și dintre mese. Dacă sunt printre voi veterani ai gastritei sau ulcerului, ați auzit de sfânta Ranitidină, de Omez sau Nexium. Am fost un copil cuminte, ascultător, așa că am urmat cu strictețe fiecare rețetă, chiar și regimul. Mai aveam puțin și făceam ochii oblici de la cât orez am mâncat. Dar nu aici a fost problema. Orez? Bun. Supă? Bun-bun. Problema a fost… nu una, ci două. Cele demne de menționat, desigur.

Atunci când doctorul mi-a prescris rețeta, a clătinat din cap și mi-a spus cu glasul lui frumos: știi că de acum va trebui să te ferești de tot ce-ți face rău. Da, i-am spus, știu. Ba nu cred că știi, mi-a zis. Uite, ca să-ți protejezi stomacul, nu mai ai voie următoarele: cafea, băuturi acidulate, mâncăruri picante, fructe și legume care dau aciditate, ciocolată… Dincolo de ciocolată nu am mai auzit nimic. Ciocolata era cea care îmi salva uneori prânzul, adică, știți voi, un Snickers intră bine când ești pe fugă. Și aici am bifat unul dintre motivele pentru care mă aflam acum în fața doctorului. Printre altele, m-a anunțat că am tradiționalii nervi la stomac și că orice emoție puternică mi-i poate face să se zvârvolească sau, mă rog, pe mine să mă zvârcolesc de durere. În concluzie, nu mai aveam voie să mănânc nimic bun, dar nici să mă bucur foarte tare sau să mă supăr. Să plâng? Doamne ferește!

Problema a doua a apărut ceva mai târziu. Eram la Cocor (fostul magazin Cocor cu magazinele lui mici și multe) într-o cabină de probă. Voiam să-mi cumpăr o cămașă nouă, restul îmi erau cam lălâi. M-am dezbrăcat și, privindu-mă, am avut un atac de panică. Primul meu atac de panică. Nu mai știu dacă am cumpărat sau nu ceva, dar îmi aduc aminte cu groază cât de slabă eram. Ce cure de slăbire? Ce diete cu varză și mai știu eu? Încercați o gastrită, pierdeți garantat kilogramele în plus. Arătam ca domnișoarele care bântuie pe podiumuri, alea care riscă să se frângă la primul pas greșit. Râd acum, dar nu e râsul meu. Gastrita e groaznică.

Cât a durat toată povestea? Niște ani. De gastrită nu voi scăpa niciodată, știu asta. Am scapat între timp de crizele de stomac, beau cafea, mănânc ciocolată, pizza, chiar și KFC (and this is happiness!), dar cu măsură. Cumva, gastrita asta m-a ajutat să am grijă de mine, să mânânc regulat și, cât de cât, corect.

Și acum să vă spun cum am scapat de gastrită sau, mai bine zis, cum o controlez. Vă spuneam mai sus de nervii la stomac, că se manifestă odată cu emoțiile puternice. Stresul, depresia, supărările îmi trezesc gastrita la viață și nu vă zic ce senzații sunt.

Tratamentul pe care l-am urmat a durat aproximativ un an. Pastile mai ușoare, mai puternice, de protecție, întreținere, mama măsii, au fost multe. Mi-am dorit la un moment dat să am nenorocita aia de Helicobacter Pylori. O tratam cu medicamentul X și scapam de dureri, dar nu. Totul a fost pe sistem nervos. Prin 2010, parcă, am descoperit o bloggeriță ale cărei articole îmi plăceau tare mult. Din comentariu în comentariu am ajuns să ne împrietenim. Discuțiile noastre erau pe bloguri și pe email. I-am povestit de gastrita mea și mi-a recomandat o plantă, obligeana. Mi-a descris-o exact așa: e oribilă, dar te va ajuta. (Lotus, ai făcut un om fericit!)

Obligeana este, cum să vă zic, planta mea de… stomac. Este absolut oribilă la gust – dar, după multe luni de încercat ceaiuri urât mirositoare (ceaiurile gastrice sunt câh!), cred că impactul a fost destul de mic la mine. Prima impresie a fost de neuitat. Am lăsat rădăcina de obligeană în apă (macerat la rece) timp de 12 ore. Dimineața, pe stomacul gol, am băut o cană. Parcă beam apa cu care fusese spălată blana de oaie, și oaia era murdară. Vă puteți închipui? Bleah de trei ori! Cu toate astea, am continuat să beau ceaiuri de obligeană. În perioada aceea am făcut o cură de 3 căni pe zi, în fiecare zi, niște săptămâni. Așa am ajuns să-mi controlez gastrita.

Da, sunt momente în care o mai iau razna, mă ajunge stresul din urmă, mă enervez și gastrita își scoate colții și-i înfige în nervii mei, dar o liniștesc relativ repede. Ceaiul de obligeană e de mare ajutor.

De ce am scris toată povestea aceasta? Pentru că sunt mulți cei care s-au lovit și continuă să se lovească de aceste probleme. Suntem stresați. Suntem depresivi. Suntem anxioși. Unii ajung la medic, alții la psiholog. Priviți în jur, la colegii voștri, la prietenii voștri! Cu toate astea ne putem ajuta singuri, puteam avea grijă de noi (cu somnul, mesele, etc.) și ne putem proteja chiar fără a ingurgita pumnul de medicamente.

Haideți să vedeți care sunt bolile ce pot fi tratate cu planta asta scârboasă:

–       Gastrită hiperacidă, ulcerul gastric și duodenal, arsuri gastrice
–       Tulburări produse de stres: anxietate, coșmaruri, insomnie, astenie
–       Indigestia, digestia dificilă, atonia gastrică și intestinală
–       Adjuvant în cancer pancreatic, gastric și intestinal
–       Inapetență (anorexie), anorexie psihică
–       Colită, enterocolită, colon spastic
–       Aritmii cardiace, extrasistole, preventiv în angina pectorală și infarct
–       Constipație atonă, constipație asociată stresului psihic
–       Adjuvant în sindrom discordant (schizofrenie), paranoia
–       Dureri de cap și migrene care apar pe fond de nervozitate
–       Intoxicații alimentare în faza incipientă, otrăvire, indigestie puternică asociată cu fermentație gastrică
–       Adjuvant în infecția cu E.Col
–       Candidoza bucală și cea digestive

Mai mult, obligeana este benefică și pentru uz extern în cazul paradontozei, dureri de cap și migrene, reumatism și sinuzită.

Contraindicații: Planta este ferm interzisă gravidelor sau mamelor care alăptează.

Deși pare o plantă minune, costisitoare, vă asigur că nu este. Se găsește la orice Plafar și costă între 3 și 4lei cutia. Eu am mereu în casă cel puțin două cutii. Nu se știe niciodată ce picanterii mănânc (pentru că na, pofte și tentații) sau cum mi se umflă vena și nervii la stomac.

Mai multe detalii despre Obligeană, de fapt, cred că sunt toate detaliile posibile, găsiți în Formula As aici. Este articolul care mi-a fost recomandat și mie și care m-a salvat – poate e un cuvant prea mare, dar când te trezești în fiecare dimineață cu frisoane, cu dureri în capul pieptului și greață de nu poți mânca nici pâine prăjită, orice te pune pe picioare înseamnă (colac de) salvare.

Obligeana - Plafar

Dacă aveți întrebări, vă răspund cu drag. De asemenea, dacă ați apelat la tratamente naturiste și v-au ajutat cum niciun medicament recomandat de doctori nu a reușit, vă rog să-mi spuneți mai jos, în zona de comentarii. Cu siguranță va ajuta pe cineva.

Să aveți grijă de voi și gândiți pozitiv! Universul lucrează. 😉

6 Comments

  • Iosif Posted 14/11/2018 13:14

    Buna ! Am dat de acest blog/articol din intamplare…sufar si eu de boala asta tampita…inca n-am facut endoscopia, am facut doar eco abdominala, si doctorita mi-a prescris Nexium si de facut endoscopie. Confirm ca obligeana face f bine…o iau ca adjuvant, impreuna cu Nexium…ma bucur c-ai reusit sa stapanesti gastrita…cumva asta ne creste speranta la toti cei loviti de aceasta boala….si iti multumesc ca share-uiesti din experienta ta .
    Iti urez sanatate si numai bine !

  • Andres Posted 14/11/2018 17:22

    Bună, Iosif!
    Îți mulțumesc și eu pentru vizită și mă bucur tare mult că ești bine. Am scris articolul de ceva timp, însă Obligeana nu îmi lipsește din casă. Din când în când mă mai „vizitează” câte o stare de rău, din păcate, dar reușesc să trec cu bine (și cu ceai) peste. Încearcă să ajungi să faci endoscopie, să știi exact ce se întâmplă acolo. Nu este cea mai grozavă experiență, dar măcar vei fi sigur de una alta. Între timp am descoperit că am Helicobacter Pylori, am tratat „problema” și am scăpat, dar gastrita tot acolo e și scoate capul când și când. Am învățat să evit ce îmi face rău, dar, din păcate, nu pot evita stresul, oboseala – alți factori care duc la diverse probleme.
    Ai grijă de tine! Multă sănătate!

  • Ionela Posted 01/04/2021 11:23

    Buna am citit si eu articolul tau,’vad ca e de ceva timp si nimeni nu a mai scris nimic.si eu am o gastrita etoziva care nu imi trece de ap 2 luni indiferent de medicamente.nu am bacteria aceea am facut 2 endoscopii pt ca prima oara ma luat criza de gastrita in luna octombrie si a doua oara acum in februarie.prima oara mi-a trecut relativ repede in 2 sapt si nu am mai avut probleme pana acum care din februarie si pana acum tot me doare dar in schimb starea de greata care nu trece si lipsa poftei de mancare e groaznic.am incercat si eu ceai de obligeana dar nu am reusit sa il beau.imediat mi-a venit innapoi sa il vars.cat as incerca nu pot bea.am luat si capsule de obligeana recent nu stiu daca sunt la fel de bune .iau una seara pt ca am si alte medicamente dar in 5 6 zile decand iau nu vad nici o imbunatatire.

  • Andres Posted 01/04/2021 13:08

    Bună, Ionela,
    Îmi pare tare rău pentru că treci prin nenorocirea asta de gastrită. Au trecut niște ani de când am avut crizele acelea și alți ani de când am scris articolul, dar amintirile acelei perioade sunt atât de crunte, că parcă ieri…
    Aș vrea să-ți spun că am descoperit un leac minune între timp. Din păcate, nu l-am găsit și de gastrită nu scăpăm. Depinde de noi cum să o „îmblânzim”. Țin minte că în anul acela, că a fost mai bine de un an cât am tras cu stările de rău, am văzut negru în fața ochilor. Nimic nu mai conta, abia reușeam să mănânc, vărsam și de la pâine prăjită. Am descoperit obligeana mai târziu, după ce trecusem prin multe vizite la doctor și medicamente. Nimic nu mă ajutase să scap. Prima dată am lăsat-o să se macereze la rece (am pus rădăcina aia în apă rece peste noapte) și am băut a doua zi. Dacă ceaiul este nasol la gust, maceratul acela e absolut oribil. Am băut cu gaguri. Am mai făcut așa de câteva ori, apoi am trecut la ceai. Cum am reușit? Crizele de gastrită erau mult mai rele decât orice gust pe care îl simțeam. Capsulele nu m-au ajutat nici pe mine sau nu am avut răbdare să le iau un timp îndelungat ca să-și facă efectul, nu știu ce să zic.

    Ceaiul nu îmi lipsește din casă. Ultimele stări de rău (stări date de anxietate, de stresul la muncă) le-am avut acum mai bine de un an. Pe atunci am rămas însărcinată și mi-a fost cumplit de frică pentru că în sarcină nu e recomandat ceaiul ăsta. Dar, odată cu sarcina, s-au redus factorii de stres din jur. M-am concentrat pe mine și pe bebe. Înainte de asta am mai avut stări de rău atunci când eram foarte stresată la serviciu, la emoții puternice. Mi s-au șters toate comentariile de aici când am schimbat domeniul/blogul, dar cineva îmi recomandase și ceaiul de mușețel și apa cu lămâie (se pare că în corp lămâia produce un efect alcalin și reduce aciditatea). Eu mai combinam ceaiul de obligeană cu puțină lămâie să-i mai taie de gustul amar.

    Ceea ce îți recomand, și știu că nu e ușor, e să scapi de factorii de stres sau să-i ignori. Lucrează cu mintea ta, vezi seriale (comedii), citește (îți recomand Secretul – Rhonda Byrne și Zero limite – Joe Vitale, Secretul e și film), plimbă-te, aleargă, orice care să te relaxeze. De asemenea, evită orice mâncare care îți face rău: iute, picant, acid, chiar și dulcele poate face rău, alcoolul, țigările, cafeaua (au fost niște ani în care nu am putut bea cafea :((( ). Eu am mâncat în perioada de crize doar fierturi (orez și supe), am descoperit apoi că bananele sunt ok, mango și kaki. În timp am reluat și obiceiurile proaste, mănânc orice acum, dar cum apare o mică jenă la stomac, cum revin la pilaf, supă, treburi sănătoase.

    Sper să treci cât mai repede de perioada asta, pentru că vei trece. Te asigur!
    Dacă mai ai întrebări, îți răspund cu drag.
    Sănătate!

  • Ana Maria Costiniu Posted 15/04/2021 17:08

    Buna si eu ma confrunt cu o astfel de „minune” de gastrita data de stres (boala de reflux esofagian asociata cu helicobacter pylori – pe care l-am tratat anul trecut). Cateodata e mai bine, altadata mai rau. Anul 2020 nu ne-a ajutat sa fim foarte linistiti si atunci nu ma mira ca m-a lovit cand imi era mai „bine” – in plina pandemie si stare de urgenta. Dupa ce am citit articolul de mai sus (Multumesc din suflet pentru el!!!) am luat ceaiul de obligeana si pot spune ca are un efect mult mai bun decat au avut alte protectoare gastrice. Fiecare e diferit, poate nu la toata lumea functioneaza la fel. Cel mai bine este sa urmezi sfatul medicului dar si sa asculti si de propriul corp. Eu adaug in ceai ghimbir pasat (ca pe usturoi) si ii schimba gustul cat de cat. Pun putin in cana si ii da un gust cat de cat baubil. Ce-i drept dupa un timp te obisnuiesti cu gustul si ceaiul nu mai pare asa de rau. Eu intotdeauna fac un pic de studiu pe internet, caut informatii si pareri, inainte sa incerc ceva nou. Sanatate tuturor si sper sa ne gasim linistea si sa ne stresam mai putin!

  • Andres Posted 18/04/2021 02:52

    Bună, Ana,
    Mă bucur tare mulț că ești bine. Uite, de ghimbir uitasem, eu am băut anul trecut la recomandarea medicului care mi-a urmărit sarcina. E foarte bun. Nu l-am încercat cu obligeană, dar sigur îi schimbă gustul în bine.
    Cuvintele tale îmi aduc mare bucurie, sper ca rădăcina asta să ajungă la toți cei care au nevoie de ea.
    Iar despre pandemie, offf, sper doar să fim bine noi cu noi, să trecem cu bine peste perioada asta. Pare că se lungește la nesfârșit.
    Te îmbrățișez cu mare drag!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.