Aforisme si interludii – Nietzche

> Descoperirea faptului că este deopotrivă iubit ar trebui de fapt să-l deziluzioneze pe îndrăgostit de fiinţa iubită. „Cum? într-atât de modest să fiu, să te iubesc pe tine? Sau într-atât de prost? Sau – sau – “

> Primejdia fericirii. – „Acum toate îmi reuşesc din plin, de-acum înainte orice soartă mi-e pe plac: – cine are chef să fie soarta mea“

> Datorită muzicii, pasiunile se pot bucura de ele însele.

> „Vrei să-l câştigi de partea ta? Fă pe încurcatul în faţa lui”

> Imensa speranţă a femeilor în iubirea trupească şi pudoarea acestei speranţe le zădărniceşte de la bun început toate perspectivele posibile.

> În jocul în care nu participă iubirea sau ura, femeia este o actriţă mediocră.

> Voinţa de a birui o pasiune nu este la urma urmei altceva decât voinţa uneia sau mai multor pasiuni.

> Tuturor femeilor adevărate ştiinţa le ofensează pudoarea. Ele au senzaţia că se încearcă să li se privească astfel sub piele, – mai rău! sub fustă şi găteală.

> Sexele se înşeală unul în privinţa celuilalt: aceasta din cauză că, în fond, ele se respectă şi se iubesc numai pe ele însele (sau propriul lor ideal, ca să ne exprimăm mai amabil-). Astfel, bărbatul o vrea pe femeia blândă, – însă femeia, tocmai ea, este esenţialmente lipsită de blândeţe, asemenea pisicii, oricât de bine a deprins meşteşugul simulării blândeţii.

> Fie că suntem treji sau că visăm, noi procedăm la fel: mai întâi îl născocim şi îl plăsmuim pe partenerul nostru, – pentru a-l uita apoi pe dată.

> De obicei, când o femeie are înclinaţii ştiinţifice, ceva nu e în ordine în sexualitatea ei. Prin ea însăşi, sterilitatea predispune la o anumită virilitate a gustului; bărbatul este, cu voia dumneavoastră, „animalul sterp“

> A-l ademeni pe semen să-şi facă o impresie bună despre noi şi a ne încrede apoi cu toată convingerea în această impresie a semenului: cine ar putea fi pe măsura femeilor în această măiastră înşelătorie?

> Gândul sinuciderii este un mijloc puternic de consolare: cu ajutorul lui poţi depăşi cu bine câte-o noapte neplăcută.

> Din dragoste faţă de oameni, se întâmplă câteodată să-l îmbrăţişezi la întâmplare pe primul om întâlnit în cale (căci nu-i poţi îmbrăţişa pe toţi): dar tocmai acest lucru, ia seama, să nu-l ghicească…

> Nu-l urăşti câtă vreme îl mai desconsideri, ci de abia atunci când îl consideri egal ori superior.

> Urmările acţiunilor noastre ne trag de urechi, fără să se sinchisească prea mult de faptul că între timp noi ne-am „îndreptat“.

Din cartea: Dincolo de bine si de rau, de Nietzche

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.