Anotimpuri…

time read

Articolul are 143 cuvinte și se citește în 0.47666666666667 minute.

Sunt zile care trec, se duc si nu se mai intorc,
Amintiri cu noi impletite cu zambete si sori.
In fuga masinii am lasat in urma prima zi,
Era vara si soarele stralucea de dupa geamuri cenusii.
Am asezat-o in rama si-am promis s-o pretuim
Dar a venit si toamna cu ploile-i reci.
Am inchis ochii si am sarutat prelung,
Am sarutat sa uit, am sarutat sa plang, sa rad.
Toamna s-a stins cu o dimineata alba de poveste,
Padurile s-au imbracat in zane,
Si-au pus rochiile albe zambindu-ne timid…
Le-am spus in soapta ca-l iubesc si el
Mi-a luat mana intr-a lui.
Soarele m-a imbratisat, ochii i-am inchis
Si m-am cufundat in visare…
Ce va fi maine? Poate primavara.
Poate copacii ne vor zambi verde si senin
Intr-o zi de mai.
Poate ne vom iubi din nou ca-ntr-o
Amintire de demult. Poate.