Capul de cerb

capul de cerbText scris în cadrul cursului de Creative Writing din Vamă. Tema a fost una specială, fiecare dintre cei prezenți trebuia să scrie pe o foaie un paragraf, apoi foaia mergea mai departe. Textul de mai jos este format din opt paragrafe scrise de mine și o parte din colegii mei. La final, am „șlefuit” și legat paragrafele astfel încât povestea să aibă sens. Iată ce a ieșit:

Poarta scârțâi scurt când Miruna intră în curte. Era dimineață. Cocoșii cântau în cor și câinii îi acompaniau. Se opri o clipă în loc, privi în stradă. Nu era nimeni. Se strecură printre tufele de flori până în spatele casei. Își aranjă fusta și își șterse urmele de machiaj de pe față. Zâmbi în oglindă.

N-a fost chiar rău, își zise, Sile chiar m-a futut bine. Ce-o fi cu el, o fi luat ceva? Aproape că nu-mi venea să-i iau banii. Las’ că-i bine că i-am luat, săptămâna asta apare revista de macrameuri pe iulie. Trebuie să cumpăr materiale.

Gândul că în acel număr avea să apară capul de cerb pe care atât îl studiase până să-l împletească și să-l coasă îi fu întrerupt. O mânca jos. Încercă să-și frece coapsele și să-și alunge gâdilătura, dar mai rău făcu. Mâncărimea avea nevoie de mai mult ca să treacă. Își înfipse degetele în pubis și frecă hotărât. Nimic. Insistă până când își juli pielea și își umplu ochii de lacrimi de la usturime. Cu cât se scăpina mai tare, cu atât senzația se înrăutățea. Abia atunci îi trecu prin cap un gând sinistru: dacă i-a dat Sile ceva?

În cazul ăsta, cu siguranță trebuia să ceară mai mult. Meseria ei era mai importantă ca fututul lui Sile. S-a uitat după colțul casei să se asigure că nu este nimeni și a plecat către bărbat. Avea să-i ceară socoteală. Pe drum, cu cât mâncărimea se întețea, cu atât înverșunarea pe Sile era mai mare. Intră fără să bată la ușă și îl găsi într-o baltă de sânge. Rămase în cadrul ușii cu gura întredeschisă și privind țintă revista de lângă el.

Poștașul trecuse deja pe acolo și o aruncase prin geamul deschis. Sângele lui Sile înroșise capul de cerb de pe copertă.

Al dracu să fii cu sângele tău, când ți-am zis să explodezi nu m-am referit la asta. Ai distrus revista, imbecilule! Cum să o mai arăt în sat?

Luă revista de pe jos și o șterse de camașa bărbatului. Nu trebuia să facă nimeni legătura între ei. Era o femeie decentă, însă nu putea refuza când și când o ofertă generoasă. Noaptea trecută Sile se întrecuse pe el.

Făcu revista sul, își frecă pubisul – ușor de această dată – și îl lovi pe Sile în burtă. Pe cerbul meu, nenorocitule, zise ea furioasă și plecă.

Le mulțumesc colegilor mei pentru ideile trăznite. De unde am plecat și unde am ajuns!  🙂

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.