Cea mai frumoasa carte!

„Fericirea adevarata e totdeauna o clipa, se gandi bolnavul, cu amintirea ei proaspata in suflet. Mai multa n-ar putea indura firea omului care, deseori, intr-o viata de multi ani, nu are norocul sa intalneasca nici clipa aceasta, nici macar sa se apropie de ea.” (Toma Novac)

Ma gandeam la cartile citite anul trecut, care m-au impresionat, care mi-au atras atentia in mod deosebit, care mi-au taiat respiratia… Si e una din ele care se ridica deasupra tuturor. E una, la care ma intorc cu gandul cand si cand si care, va cere singura sa fie recitita la un moment dat.

Adam si Eva a lui Liviu Rebreanu e cartea care m-a cucerit inca de cand mi-a fost recomandata de un prieten. Am cautat-o prin librarii si indata ce am pus mana pe ea, nu am mai putut-o lasa pana la final…

Adam si Eva e povestea a doua suflete pereche care se cauta, se gasesc si se pierd timp de multe vieti. E lupta pe care o duce dragostea adevarata pentru a se implini, dar si piedicile care apar viata de viata, clipa de clipa in calea iubirii. La baza intregii povesti sta reincarnarea personajului principal sau teoria acestei reincarnari. Trecand alaturi de personaj prin cele 7 (numarul sfant) vieti, ajung la final cu o senzatie de parca as fi alergat, de parca am ramas fara suflu in incercarea de a tine pasul cu el. Si, de asemenea, ma incearca o senzatie de dezamagire profunda dupa fiecare esec… cu toate ca stiam de fiecare data care va fi finalul.

Ma incerca o tristete profunda atunci cand el, Mahavira, Unamonu, Gungunum, Axius, Adeodatus, Gaston – imaginile lui Toma Novac din celalalte vieti isi pierdeau iubirea si viata, de multe ori nu intr-un mod tocmai usor de imaginat sau indurat – chiar si pentru noi cei de dincolo de cuvinte -, cand se stingeau pentru a se indrepta spre alta lume, alt timp.

Facand o mica paralela cu viata reala, imi dau seama ca Rebreanu a transpus in romanul lui ceea ce se intampla zi de zi, sansa sau nesansa noastra in a ne gasi sufletul pereche. Unii dintre noi ne gasim jumatatea, altii nu. Acestia care si-au gasit jumatatea poate ca se afla la capatul cautarilor, poate ca au avut si ei in spate vieti intregi de cautari… Ceilalti, care inca ne cautam iubirea ne oprim uneori din cautare. Ne complacem in senzatia ca am gasit ceva si acel ceva e destul, sugrumam vocea inimii care urla de durere si ii stergem lacrimile cu batista aspra a iluziei. Inchidem usi, inchidem ferestre si inchidem ochii la nepotriviri si ne amagim cu ideea ca se poate si mai rau. De ce nu privim altfel, de ce nu ne spunem ca „se poate si mai bine”? Intotdeauna e loc de mai bine, de mai bun, de mai mult si mai frumos. Ne taiem singuri craca de sub picioare, pentru ca la final sa fim singuri.

Ma uit in jur si vad ei fericiti, ei atat de fericiti incat stiu ca fiecare dintre noi avem fericirea pusa deoparte. Si mai vad si ei care in loc sa lupte impreuna, lupta unul cu celalat pentru ca la final sa se stinga… Cum oare ne dam seama ca am gasit ceea ce e al nostru, ca cel pe care il privim in ochi e sufletul nostru, jumatatea noastra? Cum stim ca peste ani nu vom gasi acea iubire adevarata care sa ne implineasca… Nu stim. Nu stim pentru ca asta cred ca e de fapt farmecul vietii, sa speram, sa riscam, sa luptam, sa depasim obstacole. Si nu asta e greu pana la urma, nu lupta e dificila, ci alegerile pe care le facem: daca suntem in stare sa alegem cu inima atunci cand ea striga de nebuna la noi, daca suntem in stare sa ne ascultam instinctele si sa alegem fericirea noastra si nu o fericire derizorie pentru a fi bine tuturor. Si spun fericirea noastra pentru ca pana la urma nu spunem cu totii ca daca noi suntem fericiti atunci si cei din jur vor fi… candva? Stiu, suna al naibii de egoist acest mod de a gandi, dar nu e drept? E dreptul nostru de a alege si de a ne asuma aceste alegeri.

Nu ma apuc sa interpretez mesajul autorului, nu voi diseca povestile pentru ca nu are sens. Cartea este de departe cea mai frumoasa dintre cartile citite anul trecut. E genul de carte care te bantuie la urma, care iti sadeste idei in minte, mici revelatii pe care vrei sa le analizezi, sa le intorci pe toate partile si la un moment dat te trezesti spunand „aha! asta era!”. Va recomand din toata inima Adam si Eva. Este, pentru mine, cea mai frumoasa carte citita in 2010.

Adam si Eva, de Liviu Rebreanu

Ed. Litera International

5 Comments

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.