Citesc pentru ca-mi place

Mai am putin si termin cartea Rochia neagra de latex de Lauren Henderson, de la editura Polirom. E o carte usurica, asa de citit in metrou sau in autobuz in drum spre oriunde. Desi nu am timp de citit, se pare ca mi-l fac intrun fel sau altul. Si citesc pentru ca imi place. Simt cum folosesc la maxim timpul pe care il am. Cele doua minute din statia de autobuz devin doua minute pretioase in momentul in care iti arunci un ochi peste o carte/revista/ziar, chiar si pe un pliant primit la colt de strada.

Poate ca par putin tralala, ei bine sunt. Cand e vorba de citit sunt tralala pana la primul nor din cer (intro zi senina). Incerc sa diversific cumva tipurile de carti si mai ales sa iau cate o pauza… Treaba asta cu pauza nu prea imi iese. La finalul fiecarei carti, in cazul in care nu am o alta inceputa, imi sare una noua in mana –  si chiar nu intentionez sa incep alta, pe cuvant de cercetas, insa asta e. Incep alta, o termin, apare ailalta si asa mai departe.

Ce simt cand citesc? Nu am cuvinte sa exprim. Ma transpun in alta lume, vad prin ochii personajelor, sunt cel care scrie si cel care joaca, rad sau ma intristez, sunt parte din acea carte. Si o carte care ma face sa ma simt parte din ea, care nu ma lasa sa o pun deoparte pentru a incepe alta, este o carte fascinanta. Nu spun ca este neaparat una buna din punct de vedere literar sau mai stiu eu ce nebunii din astea academice, spun doar fascinanta. Este cartea care te scoate din cotidian si te relaxeaza in clipele de batalie neuronala – in cazul in care exista mai mult de un neuron – indiferent de domeniul din care face parte!

Inchei aici momentan. Am de terminat o carte! Si ca o mica paranteza… am una inceputa alaturi si inca una la serviciu pe birou… de fapt ar mai fi cateva, dar alea nu au fost atat de fascinante, le dau de capat cu alta ocazie!

3 Comments

  • Laura Posted 29/10/2008 00:42

    Bravo! Imi spunea cineva ca se uita pe blogul meu si se minuneaza 🙂 pentru ca eu scriu acolo pana si despre cartile pe care le citesc. :). Cred cu tarie ca citirea unei carti care te prinde intr-o zi in care ai putin timp (intre 2 drumuri, intr-un moment de respiro la serviciu, in autobuz, in parc sau mai stiu eu unde, iti schimba starea de spirit si/sau intreaga zi.

    Despre cartile incepute si (inca) nefinalizate nu mai spun..sunt cateva, dar nu renynt pana nu reusesc sa ajung „la zi”..oare voi reusi asta candva?.. nu cred 😀

  • andres Posted 29/10/2008 12:14

    Asta cu ajunsul la zi e deja prea mult… de fapt nici nu vreau sa ajung la zi. Imi place chiar si emotia care ma incearca la gandul inceperii unei noi carti.

  • Laura Posted 29/10/2008 15:13

    Ma crezi sau nu, abia am asteptat sa ajung acasa, sa-mi continui cartea inceputa azi, si da, am emotii, stii tu..emotia descoperiri i:D

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.