Creatura, de Nely Cab

Creatura, Nely CabIronia vietii este sa-ti dai seama ca traiesti doar ca sa mori. Viata este un dar pe care numai cei care ajung sa infrunte situatia cea mai dificila il pot intelege. Fie ca traiesti in onoare, in glorie, fie in dizgratie, moartea vine fara sa te previna. Ea soseste la ora care-i convine cel mai mult: nu poarta pelerina, nu duce vreo arma. Iti rapeste suflarea si-ti opreste bataile inimii, fara prejudecati.

Au trecut cateva saptamani de cand am terminat de citit Creatura. Am inceput in nenumarate randuri sa astern cateva impresii pe hartie, insa povestea parca nu ma lasa in pace. Sa zicem ca ceea ce puneam pe hartie nu prea erau cuvinte de lauda. Prea mare “galagia” pentru aceasta carte. Am lasat-o, dar gandul mi-a ramas la ea. Cumva, acea fraza din final m-a dat peste cap. Ramasesem agatata in poveste si nu reuseam sa ies. Inca am momente in care ma trezesc zambind. Finalul acela…

Initial am citit cate ceva despre carte, comentarii, recomandari ale bloggerilor, am intrat apoi in contact cu autoarea, Nely Cab (chiar iubesc Facebook-ul asta!), m-a incantat foarte tare promovarea pe care a facut-o cartii si cat de aproape este de cititori. Intr-un final cartea a ajuns pe biroul meu. Am privit-o lung. Citeam altceva. Am criticat putin coperta aleasa de Leda. Nu prea avea sens, cu atat mai mult cu cat noua editie a cartii din afara are o coperta absolut superba si rupta parca din poveste. Si am “pasit” in carte, in lumea aceea in care cuvintele se impletesc armonios dand nastere unei noi vieti.

Isis Martin e o adolescenta de saptesprezece ani care sufera de tulburari de somn, dupa cum spune chiar ea la inceputul cartii. Noapte de noapte are cosmaruri, de fapt este acelasi cosmar. O fiara inaripata o bantuie, nu-i da pace. Doctorul ii spune ca este de fapt o manifestare a anxietatii si ca la un moment dat vor trece. Insa intalnirile nocturne cu acea fiara sunt din ce in ce mai intense. In momentul in care Isis se hotaraste sa infrunte fiara, descopera un chip uman de o frumusete rapitoare. Si povestea incepe cu adevarat in momentul in care David, barbatul din vis, ii arata ca este cat se poate de real.

Povestea mi-a placut, desi nu este vreo capodopera. E genul de scriere care te tine prins si te face sa dai pagina dupa pagina fara a respira. Roman fantasy pentru adolescenti. As fi avut mult mai multe cuvinte de lauda daca as fi citit aceasta carte acum vreo zece ani (unde erau fantasy-urile atunci?!), acum insa, am gasit-o ca pe o lectura usurica, de relaxare, de weekend sau poate de vacanta. Daca o cititi in metrou sau alte mijloace de transport in comun, mare atentie la statii. Pe mine m-a furat de cateva ori si era cat pe ce sa ratez statia.

Dialogul, desi cam lipsit de substanta, l-am gasit potrivit pentru varsta personajelor. A reusit sa ma transpuna in lumea aceea magica, a liceenilor, cu sporovaielile lor, cu entuziasmul si bucuriile lor marunte. L-as fi vrut mai elevat pe alocuri, insa cred ca si-ar fi pierdut farmecul. Si, pana la urma, este o carte pentru adolescenti, un fantasy, nu pot avea pretentii foarte mari.

Am auzit unele comparatii cu Twilight. Nu stiu cum se face, dar parca toate cartile din ultima perioada se raporteaza la fenomenul Twilight. Poate ca Stephenie Meyer a insuflat o doza de curaj si inspiratie doamnelor scriitoare si acesta s-au pus pe visat si desenat lumi fictive, barbati perfecti, ingeri si vampiri, vietati rupte din stele si din legende, un lucru care nu poate decat sa ma bucure. Daca fantasy-ul il face pe adolescent sa citeasca, atunci sa fie fantasy. In timp, gusturile se schimba, evolueaza si adolescentul meu va dori mai mult si mai frumos.

Intorcandu-ma putin la povestea noastra, va spun ca nu are nicio legatura cu Twilight. Creatura este o poveste cu zei, o poveste desenata in jurul lumii aceleia pe care am descoperit-o candva in Legendele Olimpului. Deci nu, nu avem vampiri, varcolaci sau alte sugatoare. Si ideea mi-a placut.

Spre finalul cartii (nu il voi divulga, nu ridicati spranceana!) am avut senzatia ca povestea aluneca pe o panta descendenta, ca in loc sa creasca in intensitate, coboara si magia dispare. A trebuit sa ajung la ultimul paragraf ca sa spun wow! In cateva cuvinte am fost data peste cap. Am ramas cu ochii pironiti la acele cuvinte si nu vedeam decat… Creatura.

Va recomand cartea. Daca iubiti fantasy-ul, daca sunteti inca la liceu, daca va plac povestile de dragoste. O singura nemultumire am, ca va trebui sa astept inca un an, daca nu mai mult, sa apara volumul doi. Nely inca mai scria la el ultima data cand m-am uitat pe pagina ei.

PS. Coperta a capatat sens atunci cand am citit cu atentie coperta patru a cartii: ilustratia este una dintre lucrarile autoarei.

Creatura, de Nely Cab
Editura Leda

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.