Daca avem noroc, o luam de la capat

Nu pot sa nu va impartasesc acest articol. Autorul le spune atat de bine… prea bine!

————–

Mai e o luna si se termina cea mai lunga campanie electorala pe care am trait-o in viata mea. Dupa cei mai nebuni patru ani de dupa revolutie (cu agonie si extaz deopotriva), cred ca meritam cu totii o pauza. Si un restart, ca tot s-a lansat noul sistem Windows.

„Va invidiez ca la voi campania dureaza doar 30 de zile, la noi e mult mai mult.” Gluma facuta de vicepresedintele american, trimis saptaamana trecuta in turneu prin estul Europei de premiatul Nobel pentru pace, a fost doar inceputul. Au urmat cuvinte frumoase, magulitoare, un potop de laude: „va multutmim pentru cooperare”, „nu putem reusi fara voi”, „sunteti un model pentru Europa de Est”, „nu e vorba doar de ce ati distrus (caderea comunismului, adica), ci de ceea ce ati construit”. Mai conteaza in aceste conditii ca nu vor face scuturi antiracheta in Europa de Est? Important e ca America ne iubeste. Si noi o iubeam; America stia inca de la curcubeul pregatit parca de publicitarul Bogdan Enoiu pentru presedintele de atunci, Bush Jr.

Si Europa ne iubeste. Nu se supara ca luna de luna anuntam cadere economica tot mai mare si descoperim ca economia noastra nu-si mai revine (pare ciudat, nu?, dar pana acum mergea singura). Ba, mai mult, si FMI accepta derapaje de la intelegerea din primavara si deficite tot mai mari si ne intelege mai mult ca niciodata (oricum, mai mult decat la sfarsitul anilor ’90, cand ne vedea in faliment). Hai sa recunoastem, chiar si in plina criza (sau poate tocmai de asta) lucrurile merg bine pentru noi, chiar ne simtim mai protejati ca niciodata. Nu conteaza ca guvernul Tariceanu nu a stiut sa puna bani deoparte sau ca guvernele Boc (1, 2 si cate vor mai fi…) nu au nici acum idee ce ne-a lovit. FMI, Comisia Europeana sau Banca Mondiala sunt ca un fel de sistem de navigatie prin GPS pe care il folosim acum chiar si pe strazile din cartierele unde am copilarit.

Si totusi, atata vreme cat:
…un parlament intreg alege sa adanceasca tara asta in (probabil) cea mai grava criza din ultimii zece ani, in loc sa fie de acord cu o propunere oportuna venita din partea oponentilor;
…un ministru care nu a fost in stare in mai multe mandate, fie si incomplete, sa construiasca macar cativa kilometri de autostrada priveste o tara in ochi si afirma – cu nonsalanta celui care sta ca un Corleone la masa principala a unei intalniri cu investitorii straini si este asaltat de plecaciunile unor constructori straini, nume altfel foarte respectabile – ca nu are ce sa faca pentru ca durata mandatului e prea mica si banii sunt prea putini;
…directori generali sau manageri invitati la cluburile BUSINESS Magazin, ale Ziarului Financiar sau orice alte evenimente organizate de publicatii economice vor astepta ca statul sa nu mai actioneze haotic si vor repeta la nesfarsit „statul trebuie sa ne ajute”, „statul trebuie sa aiba o strategie”;
…cei nemultumiti de salarii mici fac orice sa scape de munca, sunt fericiti cand isi pacalesc sefii si mai ales patronul, dar dupa ce isi cumpara o cafea, ii spun vanzatorului plini de emfaza „pastreaza restul”;
…o sa acceptam sa ne uitam la televizor si sa radem amuzati (caterinca serioasa, daca imi este permisa formula) cand unii politicieni nu sunt in stare sa citeasca un discurs scris de consilieri special pentru a da bine in Parlamentul European, iar altii dorm bustean cu gura cascata, se holbeaza la paginile cu femei dezbracate sau joaca Solitaire;
…directori de minister si secretari de stat implicati in cheltuirea banilor vor deveni in doar cativa ani milionari in euro doar
dintr-un salariu de bugetar, iar angajarile si salariile de la stat vor creste intr-un ritm superior celui din mediul privat;
…soferii de taxi nu vor sa fie soferi de taxi, ospatarii nu au chef sa fie ospatari si sunt convinsi ca e doar o etapa in cariera lor pana la momentul cand vor ajunge patroni milionari, iar cameristele cred ca merita mult mai mult decat meseria de camerista, dar nici pe asta nu o fac serios;
…o sa vedem la televizor – ca stadioanele sunt suspendate – smecheri agramati si plini de ifose care vor incerca sa pacaleasca si sa murdareasca eleganta ideii de competitie sportiva, dar si mii de insi care o sa injure echipa ai careri suporteri sunt pentru faptul ca un patron, un imbogatit peste noapte, crede in bunul obicei „din tarile emergente” ca orice ii este permis si ca se pricepe cel mai bine la toate (sindromul „sunt banii mei, fac ce vreau”, pe care l-au descoperit mai nou si antreprenori importanti din domeniul bunurilor de larg consum);
…colegii de birou sau etaj nu o sa inteleaga ca desi fiecare are biroul lui si, de ce nu, cuptorul lui cu microunde, zgomotul si mirosul se propaga usor intr-un open-space;
… oameni care au ajuns sa castige printr-o conjunctura favorabila zeci de mii de euro pe luna au pierdut orice urma de contact cu realitatea si nu inteleg ca rosul de la semafor, care aduce usor cu icrele de Manciuria sau cu culoarea traditionala a Ferrari, inseamna sa opresti;
…o sa cititi opinii ca aceasta, veti fi de acord sau nu cu ea, dar va veti multumi sa stati deoparte sau cel mult veti comenta ceva in barba sau pe site;

atata vreme o sa fim ceea ce am fost si suntem. Dar nimic mai mult.

Autor:  Ionut Bonoiu
Sursa: Business Magazin

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.