Django fara lanturi si fara mila

time read

Articolul are 576 cuvinte și se citește în 2 minute.

Django: I like the way you die, boy.

Django. „The D is silent.” Filmul anului? Parca nu l-as aseza atat de sus. Este insa unul dintre cele mai bune. Cele 5 nominalizari la Oscar parca nu ma lasa sa spun altceva. Parca… Lasand Oscarurile la o parte si cele o mie de wow-uri pe care le-am auzit pe la colturi cinefile, haideti sa v-o spun p-aia dreapta. Django e bun, dar nu e chiar atat de bun. Mi-a placut povestea, mi-a placut „desenul” facut de Tarantino – o poveste de dragoste asezata pe un fundal din alte vremuri, acele vremuri in care sclavia nu fusese inca abolita -, mi-a placut mesajul filmului, acela ca individul isi poate depasi conditia, trebuie doar sa vrea indeajuns (si, fie vorba intre noi, sa aiba un dram de noroc). Dar asta nu face din Django un film mega-super-bla bla bla.

Asa. Poveste frumoasa. Peisaje de vis. Sclavie. Prietenie. Un sclav ridicat din cenusa… sau, ma rog, din lanturi. Iubire pana la moarte. Sange, asa, ca sa fie. Un Tarantino in peisaj, dar nu orice fel de Tarantino, ci unul care sare in aer, ca doar ii place sa iasa din scena cu surle si trambite de-un mare fel! Film lung. Al naibii de lung. Nu plictisitor, doar lung. Ultima jumatate de ora l-am vazut uitandu-ma cu un ochi la ceas, la secundarul care abia se misca.

Ce este de fapt acest Django? O ocazie minunata de a-i arata pe americani cu degetul. Tarantino scoate din istorie o bucata rusinoasa pentru care acum, acesti descendenti ai zeilor albi de demult au toate motivele sa roseasca de rusine. Cu atat mai mult cu cat deasupra lor, a tuturor, „troneaza” un zeu de culoare. Ce bobarnac si-au luat! Vai!

Personajul nostrul, Django (Jamie Foxx), este alaturi de salvatorul si partenerul sau, doctorul Schultz (Christoph Waltz, cu o interpretare superba care ne duce cu gandul la minunatul Inglorious Basterds), vanator de recompense. Ucide albi si este platit. Ce poate fi mai frumos pentru fostul sclav? Omul si-a gasit jobul ideal. Odata iesit din lanturi, se dezlantuie. Mai este si bun tintas (l-ar face in sange pe Jack Reacher!). Dupa ce se achita de datoria fata de doctor, ar vrea sa plece in cautarea sotiei, o sclava vanduta odata cu el si careia ii pierduse urma. Dar, pentru ca filmul trebuie sa se lungeasca putin, mai sta pe langa doctor un anotimp in schimbul ajutorului acestuia, si, desigur, a unui salariu bunicel.

Astfel ca, ajunge in final pe plantatia lui Calvin Candie (Leonardo dragutul diCaprio), calare pe cal si negustor de sclavi. Da, se intampla multe in filmul asta. Din pacate avem parte de prea putin Leonardo, dar na, nu e filmul lui. Daca ii dadeau mai multe replici, probabil isi lua si el Oscarul mult ranvnit. Poate data viitoare! Si, de asemenea, avem parte de prea putin si prea bun Samuel L. Jackson.

Va recomand westernul lui Tarantino, desi nu e chiar specific lui. Ma asteptam la mai mult sange si treburi groaznice, mai ales ca la noi a fost interzis minorilor. Nu prea inteleg eu de ce, caci scene mai iesite din comun, sangeroase si violente adica, au fost doua. Mai departe impuscaturi si vopsea rosie cat cuprinde, rasete si chicoteli, replici destepte si amuzante. Da, merita vazut. Si poate, daca ma gandesc mai bine, este unul dintre cele mai bune. Cel putin pentru costumul de valet al lui Django cu „silent D”!

Django Unchained (2012)