Am terminat de citit Ingeri si Demoni, de Dan Brown. Si nu m-as fi aruncat sa o citesc, insa urmeaza filmul saptamana viitoare. Trebuia sa ma pregatesc.
Povestea in sine e cam aceeasi cu cea din Codul lui DaVinci. Robert Langdon – pe care nu il pot vedea in persoana lui Tom Hanks, poate pentru ca il imbatraneste pe acesta din urma sau am ramas eu cu imaginea lui mai tanara care nu arata deloc a profesor de la Harvard – un telefon, o crima, un mister, stiinta, religie, Vatican, o tipa, actiunea petrecuta in 24 de ore… De data asta insa, m-a luat prin surprindere. Desi cam trasa de par povestea, prea pe muchie de cutit si prea la limita secundelor, dezlegarea misterului a fost dincolo de asteptari. Toata tensiunea prin care treci cu fiecare pagina citita, te duce la un final pe masura. Exploziv!
Si mai interesant decat finalul este senzatia data de folosirea artei, a datelor reale. Te face sa-ti pui intrebari, sa cauti raspunsuri, sa iti doresti sa fii acolo, sa vezi cu ochii tai operele marilor artisti. Cartea este ca o intoarcere in timp, te prinde in mrejele ei si nu te lasa pana la final. Parca incetezi sa respiri, iar cand dai ultima pagina cauti o alta. Parca ai mai vrea. Parca ai vrea sa mergi mai departe alaturi de profesor pentru a afla mai multe…
Sunt tare curioasa cum va fi ecranizata. Sunt prea multe de surprins, iar 2 ore si 15 min pare un timp cu mult prea scurt pentru o asemenea poveste, o poveste cu ingeri si cu demoni. Unii fara ceilalti se pare ca nu pot exista.
Cartea:
Ingeri si Demoni, de Dan Brown
Editura RAO
Mai multe despre film aici.
9 Comments
Iau postul asta ca o promisiune ca mergem sa vedem filmul la cinema 😀
„Si mai interesant decat finalul este senzatia data de folosirea artei, a datelor reale. Te face sa-ti pui intrebari, sa cauti raspunsuri, sa iti doresti sa fii acolo, sa vezi cu ochii tai operele marilor artisti. ”
Într-adevăr, am încercat senzaţia când am fost la Roma şi mă uitam pe unde trec, mai zăream castelul, mai o Piazza Navona… şi mă tot gândeam la poveste, la tunelul secret ce leagă castelul de Vatican şi încercam să revăd mental pozele de pe site-ul autorului, să-mi dau seama pe unde ar fi. N-am reuşit :)) Mai ales că nici nu aveam prea mult timp la dispoziţie, o zi ca să vezi minunile Romei şi să treci şi prin magazinele de pe Corso e cam puţin 😀
@Miss Valery: :)) Clar. Pana atunci pauza de filme… :-S
@Deme: O zi e putin, mai multa amagire… insa intr-o zi iti poti da seama daca merita sa revii 😉
Si mie mi-a placut cand l-am citit, chiar mi s-a parut mai interesant decat Codul lui Da Vinci. Dar, nu stiu de ce, intotdeauna mi l-am imaginat pe Robert Langdon ca un fel de Pierce Brosnan mai grizonat. N-a fost sa fie 🙂
Daaa, Tom Hanks nu prea e Robert Langdon… si de obicei dupa ce vad un film ma obisnuiesc cu ideea. Ar fi trebuit ca acum sa imi fie usor sa-l cuplez cu personajul, insa nu pot…
si eu am citit cartea acum 1 an, ma pregatesc de film 🙂 la noi a venit deja, merg in week end
dar nu despre asta vreau sa iti vorbesc: LA MULTI ANIIIII ANDRESSSSS!!! SANATATE, FERICIRE SI MULTA INSPIRATIE :X Cu drag, DaDa
vaaaaaiiii ce dragut… si mai sunt cateva ore!!! esti prima >:D< multumeeeeeeesc!
este super ador filmul si l-as privi de miiid de ori inca!:)
Add Comment