Îngerul păzitor

Ingerul pazitorText scris pentru Atelierul de Scriere Creativă. Varianta a 2-a. Prima aici.

Tema: 

Scrieţi o poveste de maxim o pagină în care naratorul este mort. Încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări: Cui i se adresează personajul? Ce motive are?

—————–

L-am privit cum se îndreaptă spre gaura aia de canal şi nu am zis nimic. Aşteptam ca un copil momentul acela. Aproape că m-am tăvălit pe jos de râs când l-am văzut aruncat de pe bicicletă şi rotogolindu-se. Dar merita, o merita din plin. Cerurile s-au deschis atunci şi tipul cu instrucţiunile a început să se răstească la mine. Aceeaşi poveste de care m-am săturat. Că trebuie să avem grijă de protejaţii noştri, că trebuie să-i îndrumăm pe calea cea bună, că asta e singurul mod în care putem ajunge dincolo.

Drept să spun, nu prea mă mai atrage acel dincolo. Pare a fi un loc plin de reguli stupide şi sunt sătul de reguli. Să fim serioşi acum, după ce ai trăit o viaţă plină de “aşa e bine şi aşa nu e bine, asta nu ai voie, nu e frumos”, parcă ai vrea să scapi, să fii liber. Şi cum naiba să respecţi regulile, când tocmai regulile te îmbie la a nu le respecta?

Nu moare omul bine, că uite, se trezeşte înger păzitor. Toate bune până aici. Când afli însă că eşti îngerul pazitor al celui mai mare duşman al tău, simţi, nu-i aşa, că eşti în al nouălea cer. Dar entuziasmul ţi se taie rapid când vine tipul ala cu tăbliţa lui şi spune că trebuie să ai grijă de om, că trebuie să-l ajuţi să fie mai bun, să-l aperi de rele, altfel nu vei ajunge dincolo. Mă uitam ca prostul la el. Îngerul lui păzitor? Ce fel de glumă cretină e asta? Omul ăla mi-a distrus viaţa sau, mă rog, şi-a bătut joc de mine şi eu trebuie să-l păzesc de rele? Uite grozăvie.

Promit să nu mai fac. Am mai promis asta şi după ce l-am făcut să înjure în mijlocul întâlnirii aceleia importante sau după ce l-am făcut să calce într-un noroc mare şi mirositor – vai ce-am mai râs atunci, a reuşit să dea afară toţi oamenii din restaurant, iar fata aia era aşa draguţă, aproape ca lăcrima când s-a ridicat şi ea de la masă şi a plecat. Când şi-a dat seama că mizeria de pe talpa lui era de vină, a privit partea plină a paharului şi a mers să ia un bilet la Loto. Atunci l-am ajutat să câştige. 10 lei. Pentru expresia de pe faţa lui de atunci aş fi în stare să renunţ la orice ar fi dincolo.

E grozav să fii mort. Serios. Te plimbi pe străzi, mergi la teatru, la film, poţi intra în casele oamenilor, în dormitoarele doamnelor. Eşti martor la tot ce se întâmplă în lume. Nu pot eu să zbor, dar a trecut prea puţin timp. Dacă tipul cu instrucţiunile poate, cred că voi reuşi şi eu. Nu mă pot apropia de casa mea, ceea ce e nasol rău. Mi-ar fi plăcut să-mi văd soţia şi fiicele. L-am văzut pe Rex totuşi, câinii simt. Stăteam atunci, în primele zile, şi mă uitam la casă. Încercasem să trec bariera aia şi priveam neputincios spre uşa de la intrare. Speram să văd pe cineva ieşind, însă a venit doar câinele. M-a privit şi a lătrat vesel. Se tot agita să merg cu el. Am încercat să-l mângâi, dar mâna mi-a trecut prin el. Cred că s-a speriat, că a fugit schelălăind. Acum mă priveşte de la distanţă, dar se bucură mereu.

Mă apropii de Petre şi îi şoptesc că e bine, că acum trebuie să meargă acasă. Omul meu se ridică. Cu greu mă abţin să nu îl atrag spre o altă gaură. Se îndreaptă împleticindu-se spre bicicletă. O ridică şi izbucneşte în plâns când vedea roata din faţă în formă de opt. E primul bărbat pe care-l văd plângând. Este o imagine la care nu mă aşteptam. Preferam ca el să se enerveze, să înjure, dar aşa? Să se dea bătut din cauza bicicletei?

”Din cauza ta”, îmi spune tipul cu instrucţiunile. “Acum te ţii de promisiune? Vrei să treci dincolo?”
”Cred că da, dar aş mai sta puţin p-aici. Petre are nevoie de puţină îndrumare şi cred că mai am câţiva duşmani”, zic eu privind bărbatul care cândva mă adusese pe marginea prăpastiei şi care acum şchiopăta târând după el bicicleta cu roata făcută opt.

—————–
Curs: Marius Chivu
Observații: Ar fi trebuit să dezvolt partea cu „E grozav să fii mort.”

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.