Lumea din scoică

lumea din scoicaText scris pentru Atelierul de Scriere Creativă.

Tema:

Scrieţi o poveste de maxim o pagină în care să sugeraţi un conflict sau o întâmplare numai din senzaţii. Nu povestiţi, spuneţi ce se întâmplă în jurul poveştii numai cu ajutorul simţurilor (gusturi, senzaţii, pipăieli, arome, culori). Puteţi să alegeţi un simţ, puteţi să le folosiţi pe toate.

—————–

Degetele fetei începură să se miște. Pipăiau nisipul. Încet, deschise ochii și, printre gene, văzu o scoică din care ieșea un crab. Scoase un țipăt scurt și, într-o clipă, era în picioare. Inima îi bătea cu putere. Aproape că-și auzea sângele lovind în tâmple, amețind-o. După ce-și regăsi echilibrul, privi în jur punându-și mâna streașină la ochi. Era o plajă albă, albul acela sidefiu, aproape ireal. Valuri mici se spărgeau la mal răspândind parfum de scoici. Puțin mai încolo erau împrăștiate bucăți dintr-o barcă și apa mișca încolo și încoace o vâslă. Oare era barca ei? Cum a ajuns acolo? Încercă să-și amintească, însă, dincolo de momentul trezirii pe acea plajă, nu putea vedea nimic.

Ca un orb care tocmai își recăpătase văzul, porni spre peticul de verde care se vedea în depărtare. Briza îi mângâia fața și-i ridica poalele rochiei. Privi în jos și descoperi cu uimire că avea o rochie albă. Nu o observase mai devreme. Un fior îi străbătu corpul, avea o senzație ciudată, de parcă nu era ea, de parcă se trezise în pielea altcuiva. Păși mai departe, cu grijă să nu calce pe vreo scoică sau piatră ascuțită, până ajunse la oaza aceea verde. Copaci înalți se ridicau spre cer. Din nou acea senzație ciudată. Cum de erau atât de înalți și abia acum observa? Cum de a ajuns atât de repede aici?

Nici nu reuși să formuleze întrebările bine, că ajunse în fața unui copac albastru care parcă respira. Își frecă ochii și privi din nou. Copacul pulsa. Deși instinctul îi spunea să stea departe, mâna se aventură înainte, voia să atingă, să simtă căldura copacului. Era acum la un pas de albastrul acela intens și, în timp ce mâna se apropia încet de frunze, simți o boare de vânt înconjurând-o. Albastrul copacului îi explodă în față într-un milion de fluturi treziți din somn.

Un minut, o oră, zile la rând, habar nu avea de când stătea acolo privind oceanul revărsat în fața ei, în jurul ei. Un zgomot o trezi din visare și fluturii se ridicară la cer. Erau acum o dâră de albastru ca un tatuaj lichid pe cer. Zâmbi, însă zâmbetul i se șterse brusc când văzu arătarea aceea cu ochii galbeni, turbați, apropiindu-se de ea. Mintea i se blocă, nu știa dacă să fugă sau să stea, nu avea niciun gând salvator, iar picioarele îi erau împietrite. Încercă să țipe, dar nu reuși să articuleze niciun sunet. Inima îi bătea cu putere, genunchii îi tremurau, auzea doar foșnetul frunzelor în copaci și respirația sacadată a animalului. O adulmeca de la distanță. Nu reușea să-și stapânească gândurile care urlau și urlau. Dar unde erau gândurile acelea de dinainte de moarte? Unde erau imaginile care se derulau ca un film dat pe repede – înainte? Nu trebuia acum să-și vadă viața întreagă trecând prin fața ochilor? Nu vedea nimic. Stătea în loc, paralizată de frică.

Un parfum de lacrămioare o învălui. Știu în acel moment că fiara avea să își arate colții lungi și plini de bale și va sări la ea cu labele din față înainte. Începu să-și numere bătăile de inimă, erau ultimele. Ochii galbeni erau la câțiva pași de ea și, în momentul în care animalul se dădu puțin în spate, fata închise ochii și începu să țipe. Un țipăt venit din tot sufetul umplu pădurea, ajunse fluturii în zbor și coborî pe plajă. Țipătul se aruncă în scoică și ecoul lui se întoarse.

Fata se ridică în fund, udă de transpirație, și țipătul i se stinse. Văzu ultimele licăriri ale lumânării, apoi un norișor de fum parfumat se răspândi în cameră. Respirația încă-i era neregulată. Își strânse genunchii la piept și rămase așa câteva minute, după care se ridică din pat și lua scoica de pe măsuță. O duse la ureche și ascultă. Doar țipătul mai ieșea de acolo, ochii galbeni și fluturii, copacii și nisipul alb erau toate prinse în altă lume.

—————–
Curs: Florin Iaru
Observații: de urmărit logica obiectelor din jur.
*Aceasta este a doua variantă de text.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.