Manuscrisul anonim, de Debra Ginsberg

time read

Articolul are 586 cuvinte și se citește în 2 minute.

Cumpara Cartea

“Pentru toti scriitorii care n-au fost inca publicati si pentru toti iubitorii de literatura care intr-o zi le vor citi operele”

Cartea mi-a atras atentia inca de la aceasta dedicatie a autoarei, insa nu ma asteptam sa ma prinda atat de tare. E adevarat ca imi plac mult cartile, ca a trai in lumea lor imi pare a fi un fel de atingerea Mekai si ca ori de cate ori ma regasesc printre ele ma incearca o frenezie ciudata (as putea spune ca „they are my own personal brand of heroine”). Poate ca este doar un defect profesional, insa ma gandesc ca am iesit de ceva timp din lumea cartilor, deci ar fi trebuit sa-mi revin… Se pare totusi ca, daca te-au prins, cartile te vor bantui toata viata.

Mansuscrisul anonim este un chick-lit din colectia Cocktail de la Humanitas, primul volum pe care-l citesc din aceasta colectie. Am citit cartea pe nerasuflate… si asta pentru ca m-a aruncat inca de la prima pagina in lumea asta pe care o iubesc, a cartilor.

Angel Robinson, o devoratoare de carti, a lucrat mult timp intr-o librarie, insa impinsa de la spate de iubitul ei, un scriitor aspirant, ajunge intr-o agentie literara. Este primul ei pas catre o posibila cariera, insa din prima zi incepe marele cosmar. Viata personala este ocupata incet de munca, timpul pentru ea lipsindu-i cu desavarsire. Dar, cu toate astea, isi iubea munca; era vorba de carti si pana la urma cartile fusesera dintotdeauna viata ei.

Povestea incepe sa alunece pe o panta periculoasa in momentul in care descopera un manuscris anonim. Viata lui Angel devine astfel subiect de carte, ea fiind personajul principal al manuscrisului primit. La inceput nu realizeaza acest lucru, nu face decat sa redacteze textul si sa impinga povestea spre o carte de succes. Cu timpul realizeaza ca autorul o cunoaste… Sa fie oare scorpia de colega care ar face orice sa o inlature, sa fie iubitul ei sau poate Damian, scriitorul italian pe care il lansase cu mare succes? Eu una am indraznit sa il banuiesc si pe colegul ei – umbra sefei. Insa toate banuielile mele s-au amestecat, sporindu-mi si mai mult curiozitatea. Cine era acel autor anonim? De unde o cunostea pe Angel? Si de ce incerca sa o denigreze in acea carte? Manuscrisul a devenit pentru Angel o lume paralela in care realitatea era distorsionata cu buna stiinta de cineva care ori o ura de moarte, ori avea un interes cu mult diferit de asteptarile lui Angel.

Nu voi spune nimic despre final, decat ca, spre deosebire de alte romane de gen, a avut indeajuns mister incat sa nu pot ghici pana in ultima parte ce se va alege de personaje.

Faptul ca majoritatea actiunii se petrece in agentie si abia spre final se schimba decorul fara a plictisi, ci dimpotriva, sporind interesul, m-a facut sa dau o nota foarte mare cartii.

Este o carte despre carti, o carte despre scriitori dar si despre cititori. O carte care ne dezvaluie putin din lumea “magica” a aparitiei cartilor, o lume dura in care nu multi reusesc sa razbata si in care interesele personale primeaza. Este o carte despre talente nedescoperite si scrieri calcate in picioare de interese meschine sau poate doar stirbite de coruptibilitatea de care dau dovada unii.

Daca va plac cartile, daca va place sa scrieti v-o recomand cu caldura!

Manuscrisul anonim, de Debra Ginsberg
Ed. Humanitas

PS. “Nu cred ca m-am nascut in tara potrivita” – asta a fost senzatia care mi-a lasat-o cartea.