time read
Ce avem de invatat de la cel mai remarcabil antreprenor al secolului 20?
“Tineretea nu este o etapa a vietii, ci este o stare de spirit.(…) Ea este o chestiune de vointa, un atribut al imaginatiei, o vigoare a emotiilor. Este prospetimea celor mai profunde izvoare ale vietii.” (Samuel Ullman)
Konosuke Matsushita este un nume despre care nu multi au auzit. Pana sa ma lovesc de aceasta carte nu auzisem de el si, sincera sa fiu, nu m-a atras prea mult. Acum ma gandesc foarte serios sa o recitesc.
K.M. a fost cu adevarat cel mai remarcabil antreprenor al secolului 20, a fost un om despre care oricat ai scrie sau spune, nu ai cum sa-l definesti complet. Insusi autorul, John P. Kotter a fost uimit de personalitatea acestui om, desi nu auzise de el inainte de a i se oferi postul de Profesor de Leadership in stil Konosuke Matsushita. Studiind materialele primite despre K.M. a realizat ca avea in mana un subiect demn de atentie pentru biografia pe care dorea sa o scrie. Daca situatia ar fi fost alta ar fi putut scrie despre oricine altcineva, insa cumva, intamplarea i l-a pus in fata pe K.M. S-a documentat timp de sase ani asupra vietii acestuia rezultand o carte extraodinara: Matsushita Leadership.
Carti remarcabile despre oameni remarcabili
Se spune ca daca o carte nu te prinde de la primele pagini, atunci cu siguranta nu te va prinde nici mai tarziu. Matsushita Leadership este o carte pe care nu am mai lasat-o din mana decat cu greu. Si este la inceput o povestioara care mi-a format o imagine foarte puternica despre K.M. Intamplarea se desfasoara intr-un restaurant din Osaka, erau prezenti K.M. si alte 5 persoane din companie. Dupa ce au terminat de mancat, K.M. cere sa vina bucatarul. Ceilalti au observat ca acesta nu mancase decat pe jumatate si se asteptau la o scena nu tocmai placuta. Voi reda dialogul pentru ca mi se pare de exceptie:
“- E ceva in neregula? Intreba, nervos, bucatarul.
– Ati pregatit friptura asta, iar eu nu pot sa mananc decat jumatate din ea. Nu e din cauza ca nu e buna. E de-a dreptul delicioasa. Dar am optzeci de ani si pofta mea de mancare nu mai e ce a fost odata.
Bucatarul si cei cinci invitati se uitau confuzi unul la celalalt, nerealizand ce se intampla.
– Am vrut sa va vorbesc, pentru ca mi-a fost teama ca o sa va suparati atunci cand veti primi inapoi la bucatarie friptura mancata doar pe jumatate, continua Matsushita.”
Cati oameni de afaceri influenti, cunoscuti fac asa ceva? M-a impresionat cu adevarat… si asta e doar una dintre actiunile sale iesite din comun.
Fiecare sut in fund e un pas inainte
Cel putin pentru K.M.! S-a nascut in 1894 intr-o familie numeroasa. A asistat nu numai la caderea in saracie a familiei, dar treptat a fost martorul imbolnvirii si trecerii in nefiinta a tuturor fratilor sai. Si-a inceput ucenicia la varsta de 9 ani, fiind nevoit sa-si lase scoala neterminata. In timp a ramas singurul membru al familiei sale.
In 1917 si-a fondat propria companie cu o suma minima, 100 yeni si cu ajutorul a patru asistenti, printre care si sotia sa. Cu mai mult de 10 de ani de experienta in spate, K.M. isi asuma un risc. Putea foarte bine sa ramana la compania la care lucra, sa se multumeasca cu un salariu bun si o viata tihnita. Insa a vrut mai mult si se pare ca a obtinut mai mult, asta cu toate tragediile de care avusese parte si chiar cu boala care l-a urmarit toata viata.
O viata cat alte 10
K.M. a trait si a realizat de-a lungul celor 95 ani ai sai, mai multe decat poate cineva crede. Si-a cladit compania pas cu pas, a crescut incet si sigur. A trecut prin criza dintre 1929 – 1933 cu incredere si optimism. Pe cand altii cadeau ca mustele, el crestea. Desi boala nu-i dadea pace, el se agata de greutati si prindea puterea necesara pentru a merge mai departe. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Matsushita Electric a luat un drum mai putin optimist, astfel ca la sfarsitul razboiului K.M. a fost nevoit sa-si paraseasca compania. Intr-o situatie in care multi ar fi renuntat, K.M. a mers mai departe si a descoperit forta de a reveni pe drumul pe care pornise cu multi ani in urma.
Avea o misiune si nu avea de gand sa renunte. Nu a inteles razboiul, insa nu a putut lupta impotriva lui. “Oamenii pleaca la razboi si invita foametea la ei la masa. Asta e adevarata umanitate, asa cum ne-o dorim? Oare nu e posibil sa gasim o cale mai buna?” A condus compania asa cum nimeni nu ar fi fost in stare, mereu alaturi de oameni, mereu ascultand si invatand. A tinut la oamenii sai, i-a format si i-a pastrat aproape in vremuri in care altii concediau pe capete. A vazut solutii acolo unde nimeni nu mai vedea nimic. A fost un adevarat lider.
Spre sfarsitul vietii, in loc sa se retraga pentru a-si trai ultimii ani in tihna, a muncit mai departe… Cu toate ca anii treceau, el si-a pastrat tineretea pana in ultima clipa. A trait “cu inima umila si mintea deschisa”, a trait cu adevarat. Mi se pare de-a dreptul fantastic cum un om care nu a reusit sa faca decat patru clase sa realizeze ce a realizat el, o companie construita chiar de doua ori, sa schimbe mentalitati si sa conduca mii de oameni pe un drum mai bun, sa scrie carti, sa fie admirat si iubit de cei din jurul lui. Greutatile de care a avut parte l-au impins sa traiasca cat pentru toata familia lui. Si mai mult.
O mostenire
Fara K.M. nu ar fi existat Matsushita Electric – actualul Panasonic, nu ar fi existat Institutul Matsushita de Guvernare si Management, institutul PFP (de Pace si Fericire prin Performanta), premiul Japoniei si chiar cele 46 manuscrise semnate de el. Se poate spune ca a lasat o adevarata mostenire in spatele lui.
Daca ar exista cate un om ca el in fiecare tara, la fiecare secol, cred ca lumea ar fi cu adevarat mai buna. A luptat dintotdeauna pentru ceva mai bun, o viata mai buna, nu numai pentru el, dar si pentru cei de langa el – pentru tara chiar, a avut un vis. Daca ar fi putut trai cateva secole, probabil ar fi luptat pentru binele intregii lumi.
Si daca acum credeti ca stiti cine este Matsushita, va spun ca va inselati! Nu va putea nimeni sa redea in cuvinte o viata atat de complexa si cu atat mai mult, eu sa cuprind in doar 1000 si ceva de cuvinte ceea ce altul a scris intr-o carte…
Kotter l-a descoperit Pe Konosuke Matsushita si l-a expus cu pasiune si devotament.
“In inima ta si in inima mea deopotriva se gaseste o statie de receptie; cat timp ea primeste mesaje legate de frumusete, speranta, bucurie, curaj si putere de la oameni si de la Infinit, atata timp esti tanar. (…) Atata timp cat antenele merg si primesc semnale optimiste, exista speranta ca vei muri tanar la 80 de ani.” (Samuel Ullman) Matsushita a murit in 1989, la 95 de ani… si a murit tanar.
Va recomand sa nu sariti peste aceasta carte!
Matsushita Leadership, de John P. Kotter
Editura Publica
Add Comment