Misterioasa disparitie a tinerei marchize de Loria

loriaCe m-a atras la aceasta carte? Nu prea imi dau seama, poate chiar titlul, poate locul in care a fost plasata povestea – in Madrid… Din pacate nu m-a dat pe spate. Am citit-o saptamana trecuta numai prin metrou, am parcurs-o repede impresioanata fiind numai de felul de a scrie al autorului – nu si de povestea in sine.

Marchiza de Loria este o tanara aspiranta la un titlu dar si la descoperirea dragostei celei mai mari si mai patimase. Blanca se casatoreste cu tanarul si la fel de neexperimentatul Paquito – marchiz de Loria, alaturi de care spera sa atinga culmile extazului. Impotenta lui o dezamageste pana la urma, dar nu pentru mult timp. Acesta moare (cam brusc dupa parerea mea) si o lasa in voia soartei si contra tuturor… de fapt contra soacrei.

Blanca se arunca rand pe rand in bratele a diferiti barbati, pozand ca o nimfomana si nepasandu-i de parerea celorlalti, desi, de multe ori pare a fi plina de prejudecati – dar se contrazice permanent: „Nu fac asta ca ce zice lumea” apoi „eu sunt stapana, am bani, fac ce vreau”. Blanca isi priveste in nestire (sau cu nesat?!) ceasul Patek Philippe, care a ajuns sa ma streseze la culme. Una-doua, ceasul ei Patek Philippe. Sa fi fost reclama (deloc ascunsa) la acea marca? Apare de prea multe ori, prea obsedant.

In fine. Marchiza de Loria descopera incet acea lume la care visa cu ochii deschisi, descopera extazul, pasiunea alaturi de oameni marunti, fata de care nu simte nimic. Simplul fapt ca erau barbati o facea sa se infioare. Legatura cea mai stransa si ciudata – pe care nu am inteles-o sub nicio forma – este cu Luna, cainele cu ochii ca doua luni. Chiar si dupa ce o ataca, dupa ce ii distruge camera, dupa ce ii sfasie hainele dupa ea ramane atasata de caine. Si-a atras intr-un fel sfarsitul.

Despre disparitia ei nu va mai spun. A fost singurul lucru care mi-a trezit interesul si mi-a dat acea satisfactie de a nu fi citit degeaba cartea. Mi-a dat semne de intrebare. De ce asa? Ce a avut in cap autorul? Cum? Care-i faza? Nu este cea mai tare carte citita in ultimul timp, insa Donoso are un stil aparte, a reusit sa contureze personajele atat de usor, sa deseneze scene cu atata usurinta ca de multe ori m-am trezit zambind. A reusit parca sa le denigreze, sa le ridice si sa le faca sa dispara intr-un mod usor sadic, dar placut. Personajele lui sunt libere sa fie vulgare, penibile, rautacioase, invidioase, snoabe, insa in final sunt pedepsite sau recompensate pe masura.

Si totusi finalul e atat de ciudat… mi-ar placea sa aud o alta parere despre ceata asta in care m-a aruncat. 😀

Misterioasa disparitie a tinerei marchize de Loria, de Jose Donoso
Editura Trei

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.