time read
Text scris pentru Atelierul de Scriere Creativă. (Varianta I)
Tema:
Scrieţi un text comic de o pagină pe orice temă. „Nu e nimic tragic sau comic de la cap la coadă, aceste două lucruri se influenţează reciproc.” (Răzvan Petrescu)
—————–
Le-am spus că lucrurile se vor schimba, că lumea nu va mai fi aceeaşi. Nu m-au crezut. Nişte proaste. Nu făceau decât să se plângă de bărbaţii lor şi de soarta lor ingrată. Râdeau de mine, auzi tu, am urechile mari. Ce tâmpite! Le urăsc aşa cum îl urăsc pe şeful cu ideile lui cretine. Le voi supune. Va veni şi momentul meu, va veni curând.
Ieri mă ascunsesem în dulap şi le urmăream de acolo. Pălăvrăgeau verzi şi uscate.
– Fetelor, mă enerveză rău urecheatul ăla, zău aşa. Ce crede el că se va întâmpla? Adică ce poate să se întâmple mai grav decât faptul că bărbatul meu e acelaşi animal păros pe care l-am cunoscut?
– Cum ce se poate întâmpla mai rău? Imaginează-ţi-l mergând cu dovleacul. M-oi fi ales eu cu pantofii de sticlă, care, apropo, mă bat îngrozitor, dar să vezi cum e să te arate lumea cu degetul pe stradă. Şi eu aş râde de cineva care ar conduce un dovleac. Halal prinţ!
– Nu, fetelor, asta nu e nimic. Pe mine mă lasă nemernicul în fiecare seară acasă cu aia mici. Şi sunt şapte, la naiba. Sunt terminată de oboseală. Să vedeţi cum e când îi apucă pe toţi căcarea.
– Da, e trist, zise Belle.
– Trist? E groaznic. Şi, cireaşa de pe tort, drăguţul de el face şi gluma cu mărul. Să îl vedeţi cum râde ca prostul.
– Ce bădăran, zise Ariel. La mine nu ştiu dacă e atât de grav, dar tot mă supără. Credeam că Eric mă iubeşte, dar de la un timp, cred că mă foloseşte pentru fetişurile lui. Ştiţi, mă pune să port mereu ciorapii aia de plasă, mai că-mi vine să mă întorc la tata şi să-i cer coada înapoi.
Aurora căsca.
– Fetelor, zise ea, de câte ori bărbatul meu are chef de ceva sau vine ţâfnos acasă, mă ia somnul, ştiţi, brusc. Şi mă culc. Îl aud cum bodogăne prin casă, dar îi trece.
– Şi totuşi, ce tot zice urecheatul? Ce se va întâmpla? întrebă Belle.
Deja mă enervasem. Urecheat în sus, urecheat în jos. Am sărit din dulap şi le-am spus verde în faţă.
– Cum naiba să nu se poarte aiurea cu voi, hihi, când vă îmbrăcaţi toate, hihi, ca pe vremea bunicii? Dacă v-aţi uita puţin în jur, hihi, aţi vedea ce se poartă acum, hihi. Fetele Sailor au fuste atât de scurte, hihi, că le iubeşte toată lumea, hihi, de la aia mici la aia mari. Până şi barbaţii voştri salivează când le văd, hihi. Chiar şi fetiţele Power Puff, hihi, sunt mai fâşneţe ca voi, hihi.
După câteva secunde de linişte, se auzi vocea tremurândă a Bellei.
– Şi ce trebuie să facem ure… Mickey? Adică, ştii, noi chiar vrem să fim perfecte pentru ei.
– E simplu, hihi, atât de simplu, prinţesele mele. Trebuie să mă asculaţi, hihi, să fiţi foarte atente la ce vă spun, hihi.
Jumătate de oră mai târziu, fiecare dintre ele avea pe faţă câte o mască de uimire, care mai de care mai schimonosită. Aurora reuşi să articuleze câteva cuvinte:
– Dar, dar, Sir Walt… Walt, ce va spune? Noi chiar nu…
– Sir Walt, hihi, Sir Walt e un papiţoi. Nu v-aţi prins încă cine sunt eu de fapt? Hihi. Eu sunt păpuşarul, hihi. Walt e cu un picior în groapă, hihi. Acum nu trebuie decât să vă tăiaţi fustele, hihi, să adânciţi puţin decolteul şi să purtaţi ciorapi din ăia de plasă…
– Heei, strigă Ariel, ce naiba…
– Taci, fato! mă răstesc la ea. Dacă vreţi să fiţi curvele Disney, hihi, atunci să mă ascultaţi, hihi.
E adevarat că a durat un timp până s-au lăsat convise că nu mai era niciun viitor sub cârmuirea moşului, că viitorul depindea de noi, noua generaţie. Bine, noi nu suntem chiar noua generaţie, dar cu un mic update, putem conduce lumea împreună. Şi, în sfârşit, le-am convis. Acum nu mai rămâne decât să-i iau capul şefului şi lumea va fi a mea. Îi vom bate la cur pe japonezi cu anime-urile lor de doi lei. Curvele Disney vor revoluţiona lumea animată şi eu, eu voi fi regele lor. Eu, Mickey Mouse sunt deja rege.
– Fetelor, trebuie să ne facem un nou palat, hihi. De data asta va fi roşu, hihi.
—————–
Curs: Marius Chivu.
Observații: Nu e rău.
Add Comment