Robbie (fucking) Williams în concertul anului

Eram prin clasa a 7-a când am început să-mi tapetez camera cu postere (acum vreo 20 de ani). În clasa a 8-a nu se mai vedeau pereții. Zeci de ochi, ca să nu zic sute, mă urmăreau zi de zi. Pentru unii era o cameră stresantă. Pentru mine, ei bine, era minunată. Toate acele formații care îmi plăceau erau în jurul meu. Cu muzica în urechi, poveștile lor în reviste și chipurile zâmbitoare pe pereți… un mic rai al adolescenței. Cred că spre finalul liceului am renunțat la lumea aceea colorată. Camera s-a luminat, posterele (alea mai speciale) au intrat în „arhivă” și aminitrile în sertarele lor speciale. Take That a fost una dintre formațiile care mi-au plăcut. Robbie, recunosc, nu era favoritul meu.

Robbie Williams

Prin 2006 am avut ocazia să cunosc niște oameni minunați, echipa Emagic. După concertul Depeche Mode din acel an a apărut întrebarea: dar pe „Madonna sau Robbie Williams când?” Nu încă, sunt scumpi, ziceau. Mai târziu au adus-o pe Madonna. Am știut atunci că îi va veni rândul și lui Robbie. Din păcate, a fost adus de alții.

Din fericire, prezența lui Robbie, show-ul pe care l-a făcut, a salvat ziua, a anulat starea de nervozitate a oamenilor. Da, organizarea a fost groaznică. Ați auzit probabil de nebunia de acolo, cozile, cardurile, înghesuiala… Nota 2 organizatorilor.

Robbie Williams, pentru că despre el e vorba (de organizatori au zis deja alții), a fost și este minunat. Este primul concert la care am fost și omul de pe scenă comunică așa cu publicul. Am prieteni care l-au văzut pentru a doua oară, care mi-au povestit cât de mult le-a plăcut și că vor merge să-l vadă iar dacă vor mai avea ocazia. Aseară am înțeles. Atunci când și-a spus povestea, când a repetat-o, când a cântat cu publicul, când el însuși a fost emoționat de imaginea din fața lui, timpul s-a oprit. Au fost două ore de euforie.

Robbie Williams

Nu sunt fan Robbie, spuneam mai sus că nu a fost favoritul meu. Nu, nu a fost nici Garry Barlow. Mie îmi plăcea Mark Owen. Aveam un poster imens cu el pe ușă. Robbie era rebelul, nesuferitul, cel care, mai târziu, a ajuns celebru. Cel care, aseară, a ținut în picioare aproximativ 56 ooo de oameni.

Dintre momentele care m-au mișcat până la lacrimi (au fost mai multe), cel în care cântă împreună cu tatăl său m-a lăsat fără cuvinte, fără respirație – și nu era de vină aglomerația, vă asigur! Îl puteți urmări mai jos:

Oamenii, ei bine, oamenii prezenți acolo au fost extraordinari. Au cântat fiecare melodie, l-au acompaniat pe RW de la început și până la final. Văzută de sus, piața era un organism viu. O voce. Inițial voiam să spun și de omuleții enervanți, cei fără stare, care merg la concerte pentru nu pricep ce, cei care te calcă pe picioare, îți acoperă câmpul vizual cu câte un fund urcat pe umeri, povestesc amintiri din copilările în momente în care ai vrea să auzi doar vocea solistului. Și erau destule de zis. Dar nu merită efortul, cum organizatorii nu merită să mai facă evenimente de așa dimensiune (sau orice fel de evenimente, zicea cineva).

Robbie Williams

Robbie Williams este un artist complet, este genul de artist care place tuturor. Se urcă pe scenă și trăiește alături de public, se hrănește cu entuziasmul publicului, este parte din public. Este un om pe care, după ce îl vezi, îl percepi ca pe un prieten. Ai impresia că îl știi de-o viață și toate acele bariere care există între un artist și omul de rând dispar. Publicul l-a adorat. El a adorat publicul.

I-ar eu v-am spus pe scurt despre evenimentul minunat la care am avut ocazia să merg. Cel mai frumos cadou primit anul acesta.

Robbie Williams

PS. În deschidere au cântat Delia (la care nu am ajuns) și Lemar care mi-a plăcut maxim.

Mai multe imagini puteți vedea aici >>

 Robbie Williams

1 Comment

  • MonteroVet Posted 21/08/2015 19:00

    Da, Robbie e un tip de succes care nici mie nu-mi placea in adolescenta:P

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.