time read
Nu am mai scris de mult o recenzie, nu prea m-am mai aruncat sa vorbesc despre cartile citite… Adevarul e ca nu mai prind momentul ala de respiro in care sa mai si scriu despre ele. Citesc una, o termin, incep alta sau continui alta. Asa sunt acum… Am terminat ieri Viata pe un peron – despre care abia astept sa povestim pe 28 decembrie, lunea viitoare – si m-am apucat de Spatiu privat a Elenei Vladareanu. Am terminat-o azi (m-am plimbat multicel cu metroul 😀 ) si acum ma uit la un chic-lit lasat in aer acum 3 saptamani. Bine, pe asta o citesc in pauzele dintre cartile mai cu greutate…
Si daca e sa ma iau dupa mesajul de pe SR „Anyone who says they have only one life to live must not know how to read a book!”, cate vieti reusesc sa traiesc? Zic doar: multe!
PS. Am inceput o noua poveste. Mi-am gasit personajul principal, insa trebuie sa-i desenez si peisajul. Caut inspriratia, deci citesc in continuare! Urati-mi succes.
2 Comments
Am terminat si eu acum „Viata pe un peron” si imediat „m-am infipt” in alta restanta. Imi este dor sa mai citesc o recenzie marca Andres :D, dar te inteleg foarte bine pentru ca si eu sunt cam in aceeasi situatie… dar incerc sa recuperez :).
Ma bucur mult sa aud ca ai o alta poveste. Trebuie sa recunosc faptul ca nu am mai reusit sa termin partea a doua din „Inca o dorinta”, insa mai e pana la final de an.. 😛
Da.. am alta poveste, sper ca in urmatorul an sa iasa ceva. Si legat de Inca o dorinta nu e timpul pierdut, anul asta, anul viitor, povestea ramane acolo si te asteapta 😉
Add Comment