Toamna

time read
Articolul are 538 cuvinte și se citește în 2 minute.

Toamna

Un bărbat se plimbă cu câinele în Parcul Tineretului. Un copil se joacă cu mingea. Mama îl privește de pe bancă.

–          Ionuț, lasă câinele în pace!
–          Nu e nicio problemă, Ahile e un câine blând.
–          Dar îl chinuie…
–          Dacă ați ști prin câte a trecut… e mai mototol așa, nu latră, nu mușcă.
–          Nu a intrat pe mâinile lui Ionuț până acum. Vă recomand să-l țineți la distanță.
–          Ei, ce ar putea păți?
–          Ionuț, nu-l mai trage de urechi. Uite, asta!
–          Veniți des aici?
–          Mda, e o zonă mai liniștită. De când a plecat taică-su nu se mai joacă cu alți copii. Nu-i place agitația și evităm străinii cât putem.
–          Vă întrebam dacă veniți des aici pentru că noi abia am descoperit aleea asta. Ahile mi-a spus chiar azi dimineață că…
–          V-a spus?
–          Da, mi-a spus că a visat o alee unde o să vină toamna în seara asta. Peste… zece minute.
–          Și vacile behăie, pisicile dansează…
–          Nu glumesc, chiar vine toamna peste zece minute.
–          Ionuț, nu-l mai chinui, dă-te jos de pe câine, o să cazi!
–          Ahile, nu așa băiatule. Uite ce-ai făcut! Ionuț e bine?
–          Da, da, așa e el, neastâmpărat. Ar trebui să mergem. E târziu. Ionuț, nu mai plânge, mami. Venim și mâine în parc.
–          Mai venim și noi, Ionuț, Ahile vrea să te vadă din nou. Uite, plânge și el. Pare timid Ionuț…
–          Nu-i deloc timid, doar că are o problemă cu vorbitul. Doctorii spun că nu o să… dar ce știu ei.
–          Îmi pare rău, îmi dau seama cât de greu este să-l creșteți singură.
–          E-n regulă. Nu avem nevoie de nimeni. Îmi pare bine că se joacă cu Ahile, de obicei e foarte retras sau îi supără pe copii. Iar cu animalele e altă poveste, îi place să chinuie tot ce prinde.
–          Nu-i nimic, lui Ahile îi place să fie chinuit de copii cu mame drăguțe.
–          Ionuț, să mergem, mami. E târziu și bate și vântul.
–          V-am spus că vine toamna. Mai sunt doar trei minute. Eu sunt Victor, apropo.
–          Lorena. Ești amuzant, știi asta?
–          Nu, nu sunt amuzant, de fapt mi se spune că sunt prea serios. Ahile, vino înapoi!
–          A fugit să caute toamna? Ionuț! Nu mai alerga, o să cazi!
–          Ahile, unde ești?
–          Ionuț, vino, uite ce vânt. Stai cu fața acoperită, dragule.
–          V-am spus că vine, v-am spus.
–          Victor, ești galben la față. Te simți bine?
–          Da, nu. Ahile, ce ai făcut? Ia frunzele de pe mine, și noaptea, și frigul. Lorena, fugi.
–          Haide, Ionuț, a venit toamna și înghite tot. Să-l luăm și pe Ahile.

–––––––
Text scris în colaborare cu Andrei Panțu în cadrul cursului de Creative Writing din Vamă. Tema a fost una deosebită – realizarea dialogului fără a folosi vocea naratorului. A trebuit să lucrăm în echipe de câte doi și, la final, să ne citim textele. Au ieșit niște scenete minunate!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.