Un bărbat se plimbă cu câinele în Parcul Tineretului. Un copil se joacă cu mingea. Mama îl privește de pe bancă.
– Ionuț, lasă câinele în pace!
– Nu e nicio problemă, Ahile e un câine blând.
– Dar îl chinuie…
– Dacă ați ști prin câte a trecut… e mai mototol așa, nu latră, nu mușcă.
– Nu a intrat pe mâinile lui Ionuț până acum. Vă recomand să-l țineți la distanță.
– Ei, ce ar putea păți?
– Ionuț, nu-l mai trage de urechi. Uite, asta!
– Veniți des aici?
– Mda, e o zonă mai liniștită. De când a plecat taică-su nu se mai joacă cu alți copii. Nu-i place agitația și evităm străinii cât putem.
– Vă întrebam dacă veniți des aici pentru că noi abia am descoperit aleea asta. Ahile mi-a spus chiar azi dimineață că…
– V-a spus?
– Da, mi-a spus că a visat o alee unde o să vină toamna în seara asta. Peste… zece minute.
– Și vacile behăie, pisicile dansează…
– Nu glumesc, chiar vine toamna peste zece minute.
– Ionuț, nu-l mai chinui, dă-te jos de pe câine, o să cazi!
– Ahile, nu așa băiatule. Uite ce-ai făcut! Ionuț e bine?
– Da, da, așa e el, neastâmpărat. Ar trebui să mergem. E târziu. Ionuț, nu mai plânge, mami. Venim și mâine în parc.
– Mai venim și noi, Ionuț, Ahile vrea să te vadă din nou. Uite, plânge și el. Pare timid Ionuț…
– Nu-i deloc timid, doar că are o problemă cu vorbitul. Doctorii spun că nu o să… dar ce știu ei.
– Îmi pare rău, îmi dau seama cât de greu este să-l creșteți singură.
– E-n regulă. Nu avem nevoie de nimeni. Îmi pare bine că se joacă cu Ahile, de obicei e foarte retras sau îi supără pe copii. Iar cu animalele e altă poveste, îi place să chinuie tot ce prinde.
– Nu-i nimic, lui Ahile îi place să fie chinuit de copii cu mame drăguțe.
– Ionuț, să mergem, mami. E târziu și bate și vântul.
– V-am spus că vine toamna. Mai sunt doar trei minute. Eu sunt Victor, apropo.
– Lorena. Ești amuzant, știi asta?
– Nu, nu sunt amuzant, de fapt mi se spune că sunt prea serios. Ahile, vino înapoi!
– A fugit să caute toamna? Ionuț! Nu mai alerga, o să cazi!
– Ahile, unde ești?
– Ionuț, vino, uite ce vânt. Stai cu fața acoperită, dragule.
– V-am spus că vine, v-am spus.
– Victor, ești galben la față. Te simți bine?
– Da, nu. Ahile, ce ai făcut? Ia frunzele de pe mine, și noaptea, și frigul. Lorena, fugi.
– Haide, Ionuț, a venit toamna și înghite tot. Să-l luăm și pe Ahile.
–––––––
Text scris în colaborare cu Andrei Panțu în cadrul cursului de Creative Writing din Vamă. Tema a fost una deosebită – realizarea dialogului fără a folosi vocea naratorului. A trebuit să lucrăm în echipe de câte doi și, la final, să ne citim textele. Au ieșit niște scenete minunate!
Add Comment