4 este noul 1

Acum vreo saptamana MissValery imi spunea ca a vazut I am number 4, ca se astepta la mai multe din partea lui, ca… dar, pentru ca exista si un dar, merita vazut. Pentru numarul 4 desigur! Eu am dat o cautare sa aflu mai multe, trailerul filmului, cartea. Toate detaliile gasite m-au convins, filmul trebuia vazut.

MissValery: „Premisa filmului I am number 4 (Numarul 4) este una foarte promitatoare: noua copii cu puteri extraordinare, singurii supravietuitori ai unui razboi de pe planeta lor natala, Lorien, pot fi ucisi de catre dusmanii lor intr-o singura ordine. Primii trei au fost omorati deja. Urmeaza numarul 4.

Filmul are de toate: actiune, efecte speciale, romantism, momente haioase, actori tineri si frumosi (mai ales). Si totusi, parca undeva se rupe firul. Poate ca am avut eu asteptari prea mari sau poate e vorba de mult prea uzitatul cliseu al dragostei la prima vedere, care se dovedeste mai puternica decat orice. Veti afla din film ca atunci cand cei de pe planeta Lorien se indragostesc, este pentru totdeauna. Aparent, trebuie sa fii extraterestru, vampir sau varcolac pentru a te putea bucura de un asemenea privilegiu. Filmul insa merita vazut. Atata doar: luati-l ca atare.

Principalul atu al filmului (pentru mine) a fost actorul din rolul principal, Allex Pettyfer a.k.a John Smith (printre altele). O fi fost el numarul 4 la el pe planeta, dar aici, pe Terra, numarul 1 i se potriveste mult mai bine. Si cum finalul lasa loc de o continuare, este foarte posibil sa numaram din nou, cat mai curand.

Filmul este bazat pe cartea lui Pittacus Lore, carte care a stat 5 saptamani pe celebra lista de best-selleruri a The New York Times. Nu am citit-o inca, dar probabil ca o voi face. Pana atunci insa, daca se gaseste printre voi cineva care mi-a luat-o inainte, astept parerile voastre (si despre film!).”

Intre timp am vazut si eu filmul, din greseala. Sau poate ca a fost destinul!? Ok, nici chiar asa. Dupa ce am asteptat vreo 20 de minute peste ora de inceput intr-o liniste stupida (eram fix 6 persoane in sala, cate 2 pe rand, ca la scoala) a inceput. Si mai stiu ca m-am trezit la final si mai vroiam. Filmul este, zic eu, doar un teaser la ce va fi. Un inceput. Au fost unele faze la care am zambit, altele la care am ras (ce ridicoli erau extraterestrii aia pe plaja!), faze la care m-am speriat putin si am stat in suspans… per total mi-a placut. Si, mai mult de atat, ma imbie sa imi iau si cartea. Cred ca avem nevoie de supranatural pentru a evada putin din cotidian, pentru a ne relaxa. Cum a spus si MissV., nu trebuie sa avem asteptari prea mari, filmul trebuie luat ca atare.

Ma intreb acum, oare asta e viitorul filmelor? Intai cartea, apoi hop si filmul? Si asta e viitorul cartilor? Un volum , doua, trilogie, saga, Harry Potter…? Uneori imi pare ca e lipsa de inspiratie pe undeva, desi as formula altfel: cartile sunt sursa inepuizabila de inspiratie. Atata timp cat oamenii vor citi, vor scrie, vom avea si filme de vazut. Deci, de cate vieti avem nevoie pentru a reusi sa vedem filmele care ne atrag, sa citim cartile care striga la noi din raftul bibliotecii?

Articol scris pentru SR.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.