You can’t let the animals die in a movie… only the women.
Un film, cum sa spun… asa ca sa fie! Nu vreau sa-l dau de pereti, nici vorba de asa ceva pentru ca filmul Sapte psihopati si un caine reuseste sa cucereasca intr-un mod neasteptat. Si am spus ca sa fie, nu ca ar fi degeaba, ci pentru ca mi-a dat senzatia ca cineva a dorit neaparat sa faca un film despre cineva care a vrut sa faca un film, dar nu avea nicio idee. Si a iesit!
Minunatul Colin Farrell este Marty, un scenarist aflat intr-un moment de totala lipsa de inspiratie – cu greu am reusit sa alung din minte imaginea lui din Total Recall! – vrea sa scrie un film despre 7 psihopati. Problema e ca domnul nostru nu are decat unul. Da, un singur psihopat. Dar pentru ca prietenul la nevoie se cunoaste, domnului nostru ii este intinsa o idee, ii este asezata in fata o situatie si dintr-una in alta se naste un adevarat scenariu de film.
Ceea ce mi-a placut in mod deosebit, a fost felul in care s-a dezvaluit povestea, in care ni s-a spus verde in fata una si alta. Si, cu toate ca stiam „scenariul”, filmul a reusit sa ma tina in scaun cu ochii mariti de curiozitate. Da, filmul este grozav! Are ceva din filmele lui Tarantino, acel ceva care te surprinde-socheaza. Are personaje puternice, diferite, are un caine si iepuri, are impuscaturi, crime stupide, crime intentionate, sinucideri, are toate ingredientele unui film lipsit de sens si plin de sens in acelasi timp. E ca atunci cand pui intr-o cratita diverse, ingrediente ale unor retete total aiurea, si speri sa iasa cea mai gustoasa mancare. Nu stiu daca asta este cel mai tare film, dar cu siguranta e un film de vazut. Ingredientele sunt: Colin Farrell, Sam Rockwell, Woody Harrelson, Tom Waits, un caine, un iepure si o idee fara sens. Sensul il gasim la final, iar replica cu „Pot sa trec pe la tine sa te omor?” e cel putin geniala. Vi-l recomand. Nu va asteptati sa intelegeti ceva, cel putin nu de la inceput. Apoi, ce sa zic, va astept sa-mi lasati o parere, sunt curioasa cum il digerati. 🙂
Seven Psychopaths (2012)
5 Comments
Eu nu înţeleg „excesul de zel” în a traduce titlul unui film. E atât de simplu să traduci „Seven Psychopaths” în română. De ce trebuie să apară şi câinele !? Dacă mă uit bine pe afiş, cred că au uitat iepurele :))
Pe asta nu am inteles-o nici eu… si unele traduceri sunt f* up rau. In cazul de fata, cainele e cheia filmului. Daca e sa o luam asa, tot filmul se invarte in jurul cuvantului „paw”. Poate ca era o varianta mai ok… daca intelegi ce vreau sa spun 😀
De mult nu am mai vazut atatia oameni plecand din sala de cinema in timpul filmului. Pacat! Chiar merita sa ai rabdare pana la sfarsit.
Poate ca aveau si ei anumite nevoi 😀
Filmul a fost bun, mi s-a parut genul ala care te tine prins pana la final. Dar na, gusturile nu se discuta 🙂
Add Comment