time read
Most of life’s burdens, with a little help, can become a gift.
Îmi plac poveștile, întotdeauna mi-au plăcut. Cred că fiecare dintre noi suntem povești. Avem magia în mâini, în ochi și cu o simplă bătaie din palme putem schimba lumea. Dar am crescut și am uitat. Ori de câte ori văd un film, poveste cu personaje fantastice, oameni speciali și fel de fel de-nchipuiri, mă cuprinde o fericire mare. Sunt iar copil, am puteri magice și lumea e așa cum ar trebui să fie.
Am văzut Al șaptelea fiu (Seventh Son) și am ieșit din sala de cinema cu zâmbetul copilului care s-a întors din Narnia. Habar nu aveți pe unde am umblat, ce am văzut, ce am simțit, a strigat copilul din mine. Bine, au fost și cei din jur… dar nicio bucurie nu se aseamănă cu alta. Bat câmpii? Da, desigur.
Ceea ce vreau să vă spun e că filmul mi-a plăcut nu mult, ci foarte mult. Încă de când am văzut trailerul mi-am dorit să-l văd, însă mi-am ținut așteptările în frâu. Nu m-a dezamăgit. Dacă vă place trailerul, vă spun de acum că vă va plăcea și filmul. Nu este nici mai bun, dar nici mai puțin bun. Este perfect pentru o seară în care doriți să evadați pe alte meleaguri, acolo unde există vrăjitoare, vraci, dragoni și obiecte magice.
John Gregory (Jeff Bridges), al șaptelea fiu al unui al șaptelea fiu, este vraciul care apără ținutul de vrăjitoare, stafii, duhuri și alte arătări ale nopții. Cu toate că este încă în putere, anii au trecut peste el și are nevoie de un ucenic. Are nevoie de un al șaptelea fiu care să-i preia atribuțiile. Aici intervine Thomas Ward (Ben Barnes), fiul unui fermier, care știe că destinul lui e deosebit. Dar nu este un al șaptelea precum cei dinainte, nicidecum. Thomas este cel care… nu vă zic. Trebuie să vedeți filmul.
Ceea ce vreau să vă spun totuși e că al șaptelea fiu, învățăcelul, este cam mămăligă. Nu de alta, dar când vraciul este în scenă tot ce e pe lângă se micșorează, se înmoaie și îndoaie. Jeff Bridges dă viață unui personaj puternic, plin de energie, chiar dacă a ajuns la o vârstă venerabilă. Apoi, pe lângă el este Mama Malkin, vrăjitoarea, interpretată impecabil de Julianne Moore. În povești ținem de obicei cu personajele bune, cu cei care vor salva lumea. În cazul de față, vrăjitoarea cea rea merită toată aprecierea. Băiețelul nostru, Thomas, se mișcă greu, dar are voință.
La final, deși aveam în cap vocea răsunătoare a vraciului și imaginea vrăjitoarei, mi-am dorit să văd mai mult. Chiar mi-am dorit ca povestea să meargă mai departe. Thomas ar putea fi un vraci puternic și, fără prezența lui Gregory, ar putea umple și el scenele. Are potențial… și față.
Filmul este plin de acțiune, nu m-am plictisit nicio secundă, are figuri frumoase, povești de dragoste (da, e mai mult de una!), este colorat și îți dă aripi. Să mă oprească cineva! Aaaa, să nu uit. La începutul filmului avem parte și de una bucată Kit Harington sau, știți voi, Jon Snow. Aș fi vrut… bine, vreau eu multe, dar na, ce să mai zic. Pentru scenele în care apare aș mai vedea filmul o dată sau de două ori. Uite ce poate face un chip drăguț! Ce-o fi fost în capul vrăjitoarei, nu pricep, chiar nu.
Bun, acum vedeți trailerul și apoi rezervați-vă 1oo de minute pentru film. Atât vă trebuie. Nu veți regreta. Mai apoi, veți realiza că C.S. Lewis a avut dreptate când a spus că „some day you will be old enough to start reading fairy tales again”.
PS. Filmul este ecranizare după Cronicile Wardstone scrise de Joseph Delaney. Știți ce este meganașpa? Că au rezumat seria de 10 volume (a câte 300+ pagini fiecare) într-un film de o oră și un pic. Păi așa?
Seventh Son (2015)
Add Comment