Bullock si Clooney printre stele

GravityDon’t let go.

Acum niste ani, pe cand imi permiteam sa stau cu lunile la bunici, in vacanta, visam aproape in fiecare noapte la lumea de sus. Stateam intinsa pe iarba si priveam cerul. Numaram stele pana ma plictiseam, cautam constelatii si bucuria era enorma cand descopeream cate una noua. Nu m-am intrebat pe atunci cum arata pamantul de acolo de sus, mi se parea destul de clar, de simplu. Verde, albastru si auriul plajelor pe alocuri.

Cand ajungi sa vezi un film precum Gravity, perspectiva se schimba cu totul. Ajungi sa iti doresti sa vezi Pamantul de acolo de sus, dintre stele. Rasaritul si apusul capata un cu totul alt inteles, iar tu, tu esti punctul in jurul caruia se invarte intregul Univers. Bine, asta pentru o clipa. In clipa urmatoare apar pericolele si se duce naibii toata visarea.

Gravity este unul dintre acele filme geniale, cu actori putini, in cazul de fata Sandra Bullock si George Clooney, care reusesc sa te tina in fata ecranului de la inceput si pana la final si, mai mult de atat, cu respiratia taiata. Aflati intr-o misiune in spatiu, Dr. Ryan Stone si astronautul Matt Kowalsky se trezesc aruncati printre stele in momentul in care naveta lor este distrusa.

Si totusi, ce poate fi interesant la un film cu doi oameni aruncati in spatiu? Am putea rezuma povestea la cateva cuvinte, hai randuri, cu atat mai mult cu cat nu avem parte nici de extraterestri, nici de nave precum Enterprise sau de teleportari. Filmul reuseste sa surprinda nu numai frumusetea vazuta de acolo de sus, ci si puterea omului de infrunta spatiul, de a-si stapani frica in fata neantului, de a fi mai presus de pericole si depasindu-si propriile asteptari. Daca Clooney este prea agitat si vorbaret pentru ipostaza in care se regaseste, Sandra Bullock este absolut geniala. Ne face cumva sa trecem prin toate starile pe care le traieste, exaltare, teama, resemnare, determinare, fericire. Respiram alaturi de ea si ne pierdem suflul atunci cand ea ramane fara oxigen. Interpretarea este geniala.

Bullock si Clooney

Filmul este de vazut, cu atat mai mult cu cat James Cameron a spus ca este „cel mai bun film in spatiu realizat vreodata”. Va recomand sa-l vedeti la IMAX, veti fi cu mult mai aproape de personaje, cumva printre stele, in jurul Pamantului. Si ce poate fi mai frumos decat sa va simtiti ca in spatiu, fie doar pentru o ora jumatate?

Gravity (2013)

2 Comments

  • Mirela Petre Posted 16/10/2013 02:43

    Tot intrebandu-ne ce film sa vedem am dat peste Gravity si criticile lui… cred ca rar mi-a fost dat sa vad un film care sa nu aibe note de medie, gen 6,7,8… fie ca erau notele celor care au fost total dezamagiti si frustrati, fie ale celor care au iesit fermecati din sala de cinema. In 3D si cu toate efectele visuale si sonore pe care o sala de cinema moderna ti le poate oferi, trebuie sa marturisesc ca de multe ori am avut o senzatie de ameteala cand realizezi ca punctele de reper normale pe Pamant sunt disparute si ca «sus» poate fi oricand «jos» si invers. Doua scene, dupa mine geniale, au ramas pe retina : cea in care Ryan, patrunde in statia orbitala rusa, se elibereaza de costumul de cosmonaut si pt cateva secunde, minute… timpul nu are importanta… este in pozitie fetala, protejata si in securitate… cred ca este si un «cordon ombilical» care pluteste undeva in jurul ei si la sfarsit, cand trebuie sa-si aminteasca ce inseamna mersul, deplasarea in pozitie verticala, atat de normala pentru noi.

  • andres Posted 18/10/2013 13:29

    Mirela, imaginea aceea cu Ryan in pozitie fetala este absolut geniala. Mie mi-a taiat respiratia! 😀 Am vrut sa scriu in articol, dar m-am gandit sa las omul sa vada filmul si sa descopere acolo. La fel si finalul, vine ca o renastere a omului. Filmul poate avea multe interpretari daca il luam la puricat. 🙂

    Multumesc pentru vizita, pentru comentariu. 😉

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.