time read
The legend will never be the same.
Uneori avem nevoie să ni se amintească de copilărie, de momentele acelea în care puterea era în mâinile noastre. Găseam fericirea în lucrurile mărunte, o inventam și o reinventam zi de zi. Fie că ne jucam în spatele blocului sau pe uliță, în vreun sat uitat de lume, fie că ne uitam la desene animate sau citeam o poveste, ne bucuram de fiecare clipă, trăiam alături de personaje. Peste un joc, un film sau o poveste, aveam noi prieteni alături de care cântam, dansam și în ale căror roluri intram.
Cartea junglei este una dintre poveștile care m-au încântat copil fiind. Atunci când am văzut prima oară desenele animate am fost la fel de impresionată ca atunci când am citit cartea. Sau am văzut desenele și apoi am pus mâna pe carte? Nici nu mai știu. Ideea e că la fiecare contact cu această poveste, entuziasmul mi-a fost la fel de mare. Ceea ce îmi aduc aminte e că desenele le-am văzut pe vremea când închiriam casete video. Dacă mi-ar fi spus cineva atunci că voi vedea la un moment dat un film după această poveste, că Mowgli și prietenii lui vor prinde viață pe marele ecran, l-aș fi privit uimită încercând să-mi imaginez imposibilul.
Iată-mă acum, după vizionarea filmului, cu un zâmbet pe față cât China. Imposibilul s-a produs. Filmul Cartea junglei a ajuns pe marele ecran și este de-a dreptul fenomenal. De la primele imagini mi-am spus că trebuie să scriu despre el, știam (nu mă întrebați cum și de ce) că va fi minunat. Și a fost. Este. Este genul de film pe care vrei să-l revezi imediat după ce se termină genericul. E genul de film de la care îți dorești o continuare, vrei să vezi mai mult, să afli ce i se întâmplă personajului mai departe. Nu am citit nimic despre film, de vânzări, de cum a fost apreciat, însă cred că vom fi invitați să descoperim și alte aventuri ale trioului Mowgli, Bagheera, Baloo. Trebuie.
Orice aș scrie, orice v-aș spune, nu poate reda frumusețea cadrelor și cum a reușit Jon Favreau să pună în scenă o poveste cunoscută astfel încât să te țină prins de scaun și cu respirația tăiată. Dacă în majoritatea filmelor avem parte de un final lacrimogen, de data aceasta lucrurile se întâmplă altfel. Lacrimile se varsă la început, pentru ca finalul să îți aducă o stare de bine, să vrei să-l revezi fix în acel moment. Nu știu voi cum sunteți, dar mie mi se întâmplă să plâng la filme, la desene animate, la piese de teatru. Fac tot ce pot să mă abțin, însă lacrimile fac ce știu ele mai bine de fiecare dată când sunt gâdilate într-un anume fel. De data aceasta am zis mersi că s-a întâmplat când s-a întâmplat, nu de alta, dar chiar nu îmi place să se aprindă luminile în sală și eu să fiu cu șervețelele în ochi și-n nas.
Așa, să vă mai zic vreo două chestiuni și închei. Deși avem un singur personaj în carne și oase în film, micul pui de om interpretat impecabil de Neel Sethi (cu siguranță vom mai auzi de el), vocile celorlalte personaje au fost perfect alese. Ben Kingsley (Bagheera), Bill Murray (Baloo), Scarlett Johansson (Kaa), Idris Elba (Shere Khan) sau Christopher Walken (King Louie) au făcut ca această poveste să sune cât se poate de familiară. De asemenea, nu au lipsit melodiile mult iubite de noi în copilările, The Bare Necessities și I Wanna Be Like You. Imagine that! Amintirile au năvălit peste mine și vor năvăli și peste voi, vă asigur.
Cartea junglei e o poveste minunată. Filmul ne readuce povestea, ne face cunoștință cu Mowgli, unul cât se poate de real, și prin ochii lui vom revedea o lume pe care am adorat-o și pe care acum o percepem altfel. Lumea animalelor, jungla cu regulile ei simple, contrastul dintre om și animal sunt pline de mesaje pentru privitor, fie el copil sau adult.
Vă recomand să vedeți acest film. Mergeți la cinema și vedeți-l pe ecran mare (eu l-am văzut la IMAX), trăiți alături de prichindeii voștri povestea, retrăiți povestea pentru voi înșivă. Vă aștept cu impresii!
The Jungle Book (2016)
Add Comment