Cinderella. Pantofi și dorințe împlinite

CinderellaWhen there is kindness, there is goodness. When there is goodness, there is magic.

Îmi plac poveștile. Îmi plăceau atunci când eram mică și îmi plac acum. Este o senzație aparte să vezi pe marele ecran poveștile copilăriei. Întâi mi-au fost citite, apoi le-am citit. Am urmărit desenele animate cu ochii măriți de încântare. Și nu doar o dată! Am văzut și revăzut desenele animate până s-au tocit benzile. Le vedeam la video. Voi, cei care ați prins vremurile casetelor video, sunt convinsă că știți la ce mă refer atunci când spun că nimic nu se compara cu bucuria unei noi casete primite în dar sau un nou film de desene animate apărut la centrul de închirieri.

Cinderella (Cenușereasa) este una dintre poveștile care m-au fascinat. Am plâns atunci când am aflat că fata a rămas fără mamă, i-am detestat surorile vitrege, i-am adorat rochia și pantofii, m-am bucurat când l-a fermecat pe prinț și am jubilat atunci când a ajuns la bal și i-a lasat pe toți cu gurile căscate. Spre deosebire de alte povești readuse la viață prin filme care țin mai mult sau mai puțin firul poveștii, Cinderella este povestea pe care am îndrăgit-o, de care îmi aduc aminte cu drag. Fata orfană este transformată în slujnică de către mama vitregă și batjocorită de surorile proaste și urâte. Fata își pierde pantoful și prințul o descoperă ascunsă…

De ce să mai vedeti filmul in cazul acesta? Simplu. Pentru felul în care povestea a fost transpusă pe marele ecran. Veți găsi în film scenele pe care le știți dar stropite cu praf de zâne. Momentele acelea pe care le cunoaștem cu toții sunt explorate la maximum, regizorul reușind să captiveze privitorul prin culoare, prin costume și decoruri. Mai mult, jocul actoricesc este absolut minunat. Cate Blanchett și Lily James sunt perfect alese pentru rolurile lor – de la gesturi și până la felul în care articulează fiecare cuvânt. Poți să-mi spui „doamnă”, spune Lady Tremaine la un moment dat. Am recunoascut în vocea ei vocea mamei vitrege din povestea copilăriei, acea voce de om rău la suflet pe care mi-o imaginam copil fiind.

Zâna cea bună, deși apare foarte puțin în film, este interpretată impecabil de Helena Bonham Carter. Mi-ar fi plăcut să o văd mai mult… dar, dacă stau bine să mă gândesc, poate că povestea s-ar fi transformat în povestea zânei și nu a Cenușeresei. Helena este absolut minunată! (vezi aici câteva secvențe >>)

Lily-James-Cinderella-Dress

Despre prinț aș fi vrut să spun mai multe. Din păcate, ultima scenă în care l-am văzut pe Richard Madden interpretându-l pe Robb Stark m-a lovit atât de rău încât a-l revedea aici, cu acest chip luminos, senin, nu prea s-a legat. Dar nu e asta partea importantă. Prințul este un fel de accesoriu. Este cel cu care Ella va dansa și-i va fermeca pe cei din jur. Bine, cârcotașii vor avea diverse comentarii la adresa dansului cu mult prea profesional pentru o fată care stătuse închisă în mansardă, care… E o poveste, dragilor. Este o poveste cu zâne, cu animăluțe care se transformă în oameni, povestea cu dovleacul care îi servește fetei drept caleașcă și cu pantofii de sticla comozi. Da! Comozi. Mi-a plăcut tare mult această observație a zânei.

Mesajul filmului, cuvintele pe care Ella le poartă cu ea de-a lungul anilor, ar trebui băgat la cap de noi, aștia mari care am uitat să mai fim copii: acolo unde este bunătate este magie. Să fim buni. Restul e… poveste.

Vă recomand acest film. Vă invit să reveniți pentru aproape două ore în lumea aceea magică care ne spune cu toate vocile ei: Totul este posibil. Trebuie să crezi!

Cinderella (2015)

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.