The United States Of America doesn’t negotiate with terrorists!
Codul este rosu la Casa Alba (oare a fost vreodata altfel?). Desi titlul in engleza suna al naibii de bine, Olympus Has Fallen, este pe atat de inselator. As spune chiar ca traducerea e perfecta. Din Cod Rosu la Casa Alba ne prindem usor ca e vorba de un alt eveniment nefericit prin care americanii sunt atacati de teroristi – nu conteaza neaparat cine sunt -, ca se da sah la rege si mai departe va dati si voi seama.
Avem baiatul bun, baiatul rau, creierul, presedintele-marioneta de salvat. Si restul e aceeasi poveste cu care ne-am obisnuit: SUA, buricul pamantului si centrul universului in acelasi timp. Ce avem nou aici? Faptul ca presedintele (Aaron Eckhart) nu mai sta ascuns intr-un birou din Casa Alba, ci este luat prizonier, batucit bine si silit sa priveasca cum oamenii de pe langa el sunt torturati si ucisi. Locul ii este luat de catre Speaker Trumbull (Morgan Freeman), pe care, va asigur, este o placere sa il asculti, sa il privesti. Si, ca sa inchei trioul magic al filmului, il avem pe Mike Banning (Gerard Butler), omul care face din film un fel de Die Hard. Adica, da, reuseste sa intre unde altii nu au reusit, sa se strecoare printre gloante, sa omoare terorist dupa terorist, sa, sa, sa… si sa nu moara.
M-am saturat de genul asta de filme. Aceeasi Marie cu alta palarie sau poate cu alta floare la palarie. Teroristii pamantului vor sa le dea in cap, sa ii asedieze. Parca au fantezii cu terorisi, fantezii in care le arata lor, baietilor rai, ca ei sunt cei mai buni. Poate simnt nevoia sa le trimita semnale: nu negociem cu voi, teroristi mici si rai! (apropos de replica presedintelui) Dar Hollywood-ul este al lor, nu-i asa? Nu putem decat sa ne multumim cu actorii minunati care dau viata filmelor. In cazul de fata e o placere sa ii privesti pe cei trei. Am vazut filmul pentru aceast superb trio: Morgan Freeman, Gerard Butler, Aaron Eckhart. Si, din acelasi motiv, vi-l recomand si voua.
Olympus Has Fallen (2013)
Add Comment