Colorata viata a lui Pi

Life of Pi, Viata lui PI

Above all: don’t lose hope.

Viata lui Pi. Un film frumos. Un film colorat si plin de viata. Un film care m-a incantat de la primele imagini si pana la ultimele cuvinte. Un film care te ia cu el in adancuri si iti rasuceste gandurile pe toate partile pana ajungi sa crezi in incredibil.

Povestea este simpla, atat de simpla incat ajunge sa uimeasca prin cu totul alte lucruri decat ne-am fi asteptat. Ne cucereste prin zambet, prin ochi – oglinzi ale sufletului, prin culoare, prin forta apelor, a furtunii, prin culoarea adancurilor si imensitatea cerului. Este genul de film care te duce pe aripi nevazute catre lumi… din alte lumi.

Eroul nostru ne ia frumos de mana si ne poarta prin momentele importante ale vietii lui. Viata la gradina zoologica din Pondicherry, dobandirea numelui sau deloc obisnuit – Piscine Molitor Patel -, dar si schimbarea acestuia in Pi, intalnirea cu zeii indieni, dar si cu Dumnezeu si Allah. Toate cunostintele pe care le acumuleaza de-a lungul vietii alaturi de parintii sai, il vor ajuta sa supravietuiasca naufragiului de mai tarziu.

Si supravietuieste nu numai scufundarii vasului pe care se afla, dar si pierderii familiei. Reuseste sa nu se lase coplesit, isi gaseste forta sa inoate, sa se ridice la suprafata si sa razbata. Avem parte aici de o bucatica de Titanic, dar el, spre deosebire de Kate, reuseste sa il salveze pe Jack. Si acest Jack este Richard Parker, tigrul de la gradina zoologica a parintilor lui. Pi gaseste in Richard Parker un companion de drum, dar si colacul lui de salvare, cu toate ca inceputul „relatiei” lor nu e unul chiar placut.

Desi mare parte din actiunea filmului se petrece pe mare, in asteptarea „colacului” de salvare, nu am reusit sa ma plictisesc deloc. Totul se petrece ca-ntr-un vis. Apa multa, pesti colorati, balene, meduze-neon are lumineaza in noapte, pesti zburatori, mii de stele care se coboara in mare, un Pacific absolut superb… Si apoi insula cu suricate, milioane de suricate care isi alungesc  gaturile spre intrusi. Intrebarea finala a fost daca acea insula exista in realitate? Si totul din cauza unul dinte. Aflati din film mai multe detalii.

Intr-un final, Pi reuseste sa scape de pe mare. Il vede pe tigru cum pleaca si este cea mai trista imagine… privirea aceea pe care o indragise nu se intoarce catre el. Mai apoi ne pune pe ganduri, oare a fost aceasta doar o fantezie a baiatului, o deformare a realitatii tocmai pentru a ne face sa credem in frumos, in… Dumnezeu? Poate. Varianta care i-a multumit pe anchetatori a fost cu mult prea seaca, prea realista si animalica in acelasi timp. Este momentul in care Pi imparte lumea in doua: sunt cei care traiesc plat si cei care traiesc pentru totdeauna. Cei fara speranta si cei care cred. Cei care lupta si cei care se lasa infranti.

Intreaga poveste este impartasita unui scriitor, pentru a fi mai apoi spusa intregii lumi. Da, Viata lui Pi este o carte, o carte despre care s-a vehiculat ca ar fi imposibil de ecranizat. Si totusi, imposibilul a ajuns sa fie un termen ruginit cand e vorba de filme. Cartea a fost ecranizata si sunt tare curioasa ce ascunde ea. Daca filmul a reusit sa impresioneze in acest fel, atunci cartea…

Va recomand Viata lui Pi, are acel ceva care te face sa zambesti. Ochii lui Richard Parker, oceanul superb, insula, animalele de la zoo, 3.14… Si, in ciuda faptul ca Richard Parker a plecat, eu cred ca s-a oprit si a asteptat din spatele tufisurilor ca Pi sa fie salvat de cineva. Daca Pi ar fi stiut, poate ca nu ar fi spus acele ultime cuvinte, poate ca nu ar fi suferit atat… „I suppose in the end, the whole of life becomes an act of letting go, but what always hurts the most is not taking a moment to say goodbye.” Richard Parker a spus la revedere!

Life of Pi (2012)

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.