Cuvinte furate, cuvinte care schimba vieti

time read

Articolul are 621 cuvinte și se citește în 2 minute.

„We all make our choices in life, the hard thing to do is live with them.”

Sunt filme care reusesc sa ma lase fara cuvinte, fara respiratie. Am vazut The Words de ceva timp si, pana acum, nu am reusit sa imi gasesc cuvintele pentru a vi-l recomanda. Adevarul e ca nici acum nu le am. Am senzatia ca orice as scrie despre el, nu voi reusi sa redau starea pe care mi-a indus-o. Este filmul care a reusit nu numai sa ma lase fara cuvinte, dar a reusit, de asemenea, sa ma lase fara ieri si fara maine. La final de film ma intrebam cine sunt si ce vreau, care mi-s dorintele cele mai mari si ce fac pentru a le implini.

The Words (Hotul de cuvinte) este povestea unui scriitor al carui succes intarzie sa apara, ale carui cuvinte nu reusesc sa se lege in ceea ce si-ar fi dorit el a fi o capodopera. Rory Jansen (Bradley Cooper) este convins ca in el se ascunde un diamant, insa realizeaza ca in lipsa cuvintelor potrivite, el ramane doar un diamant neslefuit, si, desigur, neobservat.

In momentul in care gaseseste un manuscris ascuns intr-o geanta veche, primita cadou, Rory gaseste si raspunsul tuturor intrebarilor si dorintelor sale. Acolo erau cuvintele, acolo era povestea. O rescrie pentru a-si gasi el cuvintele, insa de aici si pana la a-si insusi povestea aceea de demult, e doar un pas. Si apoi vine succesul, lumina reflectoarelor, aprecierea criticilor si propulsarea rapida a scrierilor sale.

Si totusi constiinta acestuia lucreaza din umbra. Si din umbra apare un batran (Jeremy Irons) pentru a-i aduce la cunostinta care este de fapt povestea acelor cuvinte. Rory realizeaza atunci ca pe cat de usor a urcat in varful piramidei, pe atat de usor poate sa alunece in prapastia anonimatului, ba mai mult, sa fie ingropat pentru totdeauna ca si autor.

Filmul inchide in el mai multe planuri. Este realitatea, cea in care Clay Hammond (Dennis Quaid) povesteste despre cartea sa. Apoi este povestea acestei carti al carei protagonist este Rory. Din cartea lui Rory scrisa de fapt de Batran intram in cea de-a treia poveste care il are ca si protagonist pe Batran, dar cand acesta era tanar (Ben Barnes). Stiu, amestecarea celor trei planuri pare bulversanta, dar am gasit-o deosebit de interesanta. Si toate aceste planuri au in comun cuvintele si singuratatea din spatele lor.

Chiar daca succesul pluteste in jurul autorului si romanelor sale, chiar daca totul pare poleit cu aur, ceea ce e in sufletul lui nimeni nu stie. Ce l-a facut pe autor sa aseze acele cuvinte pe hartie ramane o enigma pentru ceilalti, cuvintele reusind sa fie cu mult mai puternice decat realitatea.

Finalul filmului ramane deschis interpretarilor. Am ales sa cred ca acel Clay Hammond era acelasi cu personajul cartii sale, Rory Jansen, si ca alesese sa spuna adevarul in felul sau. Sa acorde Batranului faima binemeritata, chiar si dupa ani. Constiinta era acolo si el avea nevoie de liniste. Cu atat mai mult cu cat el, ca si Rory si Batranul, alesese singuratatea. Cuvintele i-au fost livrate ca un blestem, odata cu ea, sumbra singuratate. Oare a meritat? A meritat ca fiecare dintre ei sa renunte la iubire, la fericirea aceea simpla si omeneasca pentru cuvinte?

Va recomand acest film. Cred ca poate fi interpretat in diverse moduri, in functie de starea de spirit in care ne aflam in momentul vizionarii. Are insa ceva magic, ca si cartile. Iar daca va treziti cu privirea usor aburita, sa stiti ca asta este unul dintre efectele lui. Pe mine m-a impresionat pana la lacrimi!

The Words (2012)