Draga jurnalule

time read

Articolul are 259 cuvinte și se citește în 1 minute.

Nu am mai scris de ceva timp. Am suparat cateva persoane… cele doua, trei care imi citesc blogul. Nu ma simt prea bine, constiinta urla, striga, se smiorcaie. Unul dintre cititorii mei fideli mi-a atras atentia. A spus ca s-a plictisit sa intre in fiecare dimineata si sa vada acelasi lucru. Si are dreptate. Da. Trebuie sa ma reapuc de scris. Dar acum citesc. Fara spor, dar cu un entuziasm deosebit. Chiar trebuie sa mai scriu. Tot repet asta, e un fel de a ma impinge singura de la spate, poate poate vine si cuvantul, inspiratia!

Si totusi… jurnalul mi-e umplut cu bazaconii scrise cand si cand. Asta nu este pagina de jurnal. Ma refer la cel scris de mana, cu pixul pe hartie. De cati ani scriu? Sa tot fie vreo 13, 14 ani. Si sunt atat de multi! Oare unde s-au dus? Am 30 acum. De cateva zile am depasit pragul de 30 si nu, chiar nu e nicio diferenta! Suna ciudat si sa pronunt aceasta cifra. Parca vorbesc de alta persoana. De vreo 6 luni spun ca sunt aproape de 30, insa nu reusesc sa ii constientizez. Sunt la fel ca 20, 25, 28… sunt la fel ca oricare alta varsta, doar ca am mai multe amintiri, mai multi giga de poze si… ceva aparte.

Revin (poate) cu imagini de la cea mai frumoasa petrecere din viata mea. Cea mai frumoasa pentru ca a fost cea mai… surpriza! Prietenii stiu de ce si nu e vorba de nicio bere. Nu de aceasta data.

PS. Tort in forma de carti? Da. Perfect pentru un 30 de neuitat!