Femeile vor sa…

time read

Articolul are 733 cuvinte și se citește în 2 minute.

De fapt… habar nu am ce vor. Vroiam sa spun ca vor sa fie iubite. Dar in zilele noastre, iubirea e deja fumata. Cliseu. Poveste de pe vremea bunicii. Ciudat. Nu ma simt chiar de acolo, cu toate ca astazi am avut un moment de ridicat spranceana. O aniversare. 20 de ani. Hmmmm! Serios? Nu-i dadeam mai putin decat am eu… adica, serios?! Cum eram eu oare acum 10 ani? Cum va fi ea peste 10 ani?

Bun. Ce vor femeile? Intrebarea care ii sacaie pe ei, unii. Fie ca sunt cercetatori britanici, fie vanatori de pretutindeni. Ii sacaie pentru ca vor sa le intre lor, dragutelor, pe sub piele… ca sa nu zic haine. Si a aflat cineva pana acum ce vor femeile? Stiu ele, macar, ce vor? As spune ca nu. Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca as baga si un deget in frigider (aia cu mana si focul e enervanta!) ca nu stie niciuna ce vrea cu adevarat. Cum? Ce-i cu mine? Eu sunt exceptia, desigur!

Si totusi… Am auzit astazi o conversatie – as fi preferat sa nu, dar la cat e de aglomerat prin metrou la orele de varf, nu prea am avut de ales – intre doua ele. Brunete amandoua, frumusele foc, numai bune de clatit privirea. Dar cu urechea mea ce ai tanti? – ar zice unu, altu. Alta locatie pentru discutii profunde nu ati gasit? Se facea ca discutau despre iubire, relatii, d-ale lor pasiuni. Si poate ca as fi dat un mic shut down, daca nu as fi sesizat tremurul din vocea uneia…

– Mi-ar placea sa fie langa mine, stii, sa ma iubeasca asa, frumos, cum e iubirea prin carti. (cealalta aproba, dar tace) Nu stiu, cred ca totul e iluzie. Adica am citit atata, am auzit de povestea minunata a unuia sau altuia si totusi habar nu am cum e. As vrea sa gasesc pe cineva care sa fie langa mine, sa ma adore… nu mai mult decat eu pe el, evident.

M-am uitat cu coada ochiului la amandoua. Liceu? Primul an de facultate? Pe acolo. Aia e perioada in care inca mai visam. Si visam la iubirea mare, frumoasa, pana sus la cer, iubirea care sa ne taie respiratia si, mai presus de orice, iubirea impartasita. Am fost si eu candva in zona aia. Dar m-am trezit cu o palma sau doua. M-am trezit intr-o realitate cretina in care iubirea dureaza 3 luni, 3 ani sau poate 7. Apoi nimic. Se stinge ca o tigara in vant. Ramane doar fum. As fi vrut sa ii spun sa-si vada de viata, sa traiasca fiecare iubire ca si cum ar fi cea mai mare si sa coboare din carti. Sa le traiasca pe fiecare ca si cum ar fi viata ei. Dar, dupa ultima pagina sa revina cu picioarele pe pamant.

Ce vor femeile? Vor sa fie iubite. Au nevoie de siguranta, de atentie. Au nevoie sa iubeasca si sa faca dintr-un el centrul universului lor. Sunt stele solitare ce-si cauta soarele. Unele il gasesc. Altele se sting in cautarea lor sau se sting pentru ca soarele ingheata si arunca spre ele raze albastre. Femeile vor sa fie tinute in brate, vor sa li se spuna ca sunt frumoase, sa se simta importante – dar importante pentru ei. Femeile vor ca ei sa fie fericiti alaturi de ele si devin stupide in marea lor indragosteala. Isi imagineaza scene apocaliptice in care tragedia cea mai mare este aceea in care el pleaca la brat cu alta. Vad lucruri care nu exista si ajung la un pas de nebunie.

E ciudat cum se manifesta imaginatia femeii. Din prea multa iubire isi pierd mintile si cel care mai ieri era obiectul celei mai mari iubiri, astazi e motivul tuturor relelor care le trec prin cap. Si de la iubire la ura e doar un pas.

Ce vor femeile? Habar nu am ce vor ele. Eu (pentru ca sunt din aceeasi tabara) vreau sa nu ma schimb. Vreau ca iubirea sa ma lase sa vad lucrurile asa cum sunt. Vreau ca marea indragosteala sa nu-mi suceasca imaginatia pentru a-mi scoate monstri la lumina. Chiar nu am nevoie de ei. Stau bine in sertar. Vreau sa pot spune te iubesc atunci cand simt, sa fiu imbratisata atunci cand am nevoie, sa nu fiu nevoita sa port niciun fel de masca. Vreau sa zambesc mereu… Restul e alta poveste.

PS. Voi ati aflat ce vor femeile?

AWOLNATION – Sail