Fericirea diminetilor senine

time read

Articolul are 355 cuvinte și se citește în 1 minute.

Cand ai simtit ultima data o fericire imensa? O fericire venita intr-o dimineata cu cer senin si aer rece… Sunt zile in care ma incearca cate o fericire de acest gen. Ies de la metrou si pasii ma poarta pe sub cerul inalt si albastru, la fel de albastru ca marea la care visez… Si aerul, off, aerul e lipsit de dogoarea zilelor agitate, e rece, venit din intunericul ascuns al noptii. Imi ravaseste parul si ma face sa ma infior. Iubesc senzatia asta de frig, ador frigul diminetilor din zilele de vara… l-as imbratisa pana la epuizare!

Si, da, fericirea se simte cel mai bine dimineata. Se simte in zambetul celui iubit, in cafeaua aburinta, in ganguritul copilasului, in privirea catelului, in lumina alba ce abia se naste… O simti si tu zi de zi, dar de cele mai multe ori nu ai timp sa o privesti in ochi, nu ai o secunda sa-i oferi, sa o iei de mana si sa o strangi la piept. Esti prea grabit pentru a fi in stare sa fii fericit o clipa. Alergi spre ziua ce vine, alergi printre minute si ore uitand sa respiri, uitand de tine si te trezesti seara. Te pierzi printre voci ametite si pahare cu lichid colorat. Te topesti intre stele pentru a descoperi o noua dimineata care te imbie la fericire. Cand ii vei da atentie? Maine? Da, mereu maine, niciodata azi.

Am pierdut si pierd la randul meu dimineti minunate, le las sa treaca ca prin vis. Le dorm, le las in urma fara a le privi, sar peste ele si ma avant in agitatia zilelor pentru ca apoi sa-mi para rau, sa le cer, sa le doresc… Dar uneori diminetile mi-s limpezi, vin sa-mi incante simturile, sa ma-nfioare si respir cu nesat aerul tare de la rasarit. Ridic ochii spre cer si multumesc pentru bucuria pe care mi-o ofera. Multumesc pentru fiecare zi cu soare, fiecare zambet si picatura de ploaie. Soarele imi rade cu toate razele si-l iau cu mine… oriunde merg, orice fac. E o parte din mine pe care o dau mai departe cu zambete.

Foto