Fulgerica…

… sau Percy Jackson & the Olympians: The Lightning Thief. Un titlu prea lung pentru un film atat de mic. Nu voi incepe sa critic, sa lovesc in stanga si-n film pentru ca filmul este exact ce am crezut ca va fi – o poveste draguta.

Legendele nemuritoare cum sunt cele ale Olimpului, vin cu stropul de inspiratie de care este nevoie… pentru ca na, cand nu este inspiratie apelam la trecut, la continuari ale altor filme (unele trase de par grav). In cazul de fata, am regasit niste „imagini” cam fumate sau puse in scena foarte stangaci… de grupa mica asa.

Baiatul devenit peste noapte semizeu se trezeste in tabara semizeilor. Trecerea de la lumea lui la cea fantastica este extrem de usoara. Tata e Zeul apelor! Super tare! Apoi pleaca in calatoria vietii pentru a-si salva mama din infern. Uau ce curaj pe capul lui! Ca si legendarul Fat Frumos al nostru sau chiar Greuceanu (de asta mi-a adus aminte pe tot parcursul aventurii) Percy avea prietenii alaturi, avea de gasit 3 obiecte magice (fatidica cifra 3), a trebuit sa se lupte cu monstrii – vezi minotaurul, hidra, Medusa… sa mai zic? Apropos de Medusa, serpii aia de pe capul ei sunt oribili. Bleah!!!

Percy Jackson & the Olympians: The Lightning Thief (2010)

Si finalul ramane intr-un fel deschis, nu s-a pupat cu fata! Deci ar trebui sa existe o continuare. Trebuie sa stim daca „au trait fericiti pana la adanci batraneti”.

Si totusi filmul mi-a placut. Mi-a placut foarte mult ideea de apa, de puterea pe care ne-o da apa. Poate ca e si un mesaj subliminal aici, beti apa – cel putin 2 litri pe zi – ca sa capatati imunitate! Ok. Gata cu glumele. Pentru o seara relaxanta, filmul merge perfect. Nu agita, nu enerveaza, e pur si simplu o combinatie draguta de vechi si nou, a celor coborati din cer cu cei de pe pamant. Cum sunt semizeii.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.