time read
Miezul noptii. Lumini portocalii zambesc de dincolo de geam. Cred ca zambesc. Asa par in lumina noptii. Peste o ora voi fi probabil in alta lume. Lumea mea cea ametita, fara sfarsit, fara inceput, dar plina de culoare si dorinta. Plina de speranta.
Imi place noaptea. Imi place la nebunie momentul asta dinainte de somn. Momentul in care nimic nu mai conteaza, nici oboseala de peste zi, nici dimineata care se apropie cu fiecare minut. Nu conteaza nimic. E senzatia acea de dulce-sarat, ciocolata si alune, care ma face sa stau treaza, sa traiesc fiecare clipa, sa zambesc in noapte dorintelor care se vor implini. Le cant in gand, le descant ca pe sfinte rugaciuni si le cer sa se ridice in noapte catre stelele mii.
De dimineata voi arunca ceasul si-mi voi spune cuvinte de „lauda”, dar acum, acum nimic nu conteaza. Inchid ochii si simt lumina stelelor cum ma invaluie. Si imbratisarea noptii… atat de calda, atat de senina, de luminoasa. E lumina aceea pe care nici soarele nu ti-o poate da, e lumina pe are o gasesti in carti, o gasesti in privirea celui iubit, o gasesti cand incetezi sa mai cauti. Imi numar visele si le asez unul cate unul pe margine de pat. As vrea sa stea acolo, sa ma lase sa dorm. As vrea sa vina la mine si sa nu ma mai trezesc. As vrea sa nu mai pleci, sa nu mai plec. As vrea sa fiu cu tine mereu caci noptile fara tine mi-s vise goale. Vise in care alerg dupa fantasme.
Ganduri despre nimic ma incearca iar si iar. Ciocolata si alune. Alune sarate ca valurile marii. Cerul inalt si nisipul fin. Eu si dorintele mele. Tu si visele tale. Suntem zambete, suntem stele, lumanari ce licare in noapte. Soptesc dorintele noastre catre cerul inalt, catre soarele noptii. Noapte buna.
Add Comment