time read
Ce poate fi mai frumos decat albul de afara in marea de frig si alte treburi nasoale care ne inconjoara? O carte citita la caldurica? Da. Posibil. Daca as adauga la asta si o cafea aburinda cu o muzica vibranta in surdina, as zice ca am atins fericirea.
E adevarat ca nu avem timp in fiecare zi de astfel de senzatii, insa tocmai raritatea acestor momente le face mai speciale. Si totusi, daca reusesti macar pentru cateva clipe sa atingi cate putin din aceste lucruri care te incanta, atunci te poti considera un om fericit.
Nu-mi spune ca nu ai stat si tu pironit in fata ninsorii, ca nu ai imbratisat-o din priviri macar 2 minute… Am stat aseara in fata geamului si am alunecat cu fiecare fulg de nea. M-am topit la vederea ei, a frumusetii cernuta de nori. Un moment a fost, dar a facut cat o mare de ganduri fericite. Ingeri de zapada mi-au zburat prin fata, mi-au atins ploapele cu aripile lor… Si avem multe ganduri fericite, dar uitam sa le gandim, uitam de noi in tumultul zilelor.
Si totusi astept vara. E aproape!
3 Comments
Intradevar feeria de afara iti da o stare speciala. Aseara cand ma intorceam de la facultate eram parca vrajita de albul infinit ce mi se arata. Ce bine ca asemenea bucurii mici ne pot face sa uitam de rele, chiar si daca pentru putin timp… 🙂
🙂 eu vraeu sa fie zapda toata iarna…sa fie tot timpul alb…sa nu existe noroiul „de dupa”….vara….vara e cald 😀
Eu vreau… sa fie cald si frumos. Am zis-o si o mai zic. De ce sa ne imbracam cu cinspe’ haine cand putem pune cate una?! 😀 Less is more! Sa vina vara!
Add Comment