Ieri, azi, maine

time read

Articolul are 260 cuvinte și se citește în 1 minute.

Mai ieri eram studenti si ne pierdeam noptile prin cluburi, simteam muzica intr-un fel anume si grijile nu erau intrate inca in vocabularul nostru. Eram senini si fara somn, eram insetati de gustul libertatii. Unii dintre noi se dadeau rebeli fumand pe la colturi, altii chiulind. Si iubeam nespus viata de noapte si zambetele celor de langa noi, simteam nevoia sa evadam din cotidian, dintre carti si teme…

Acum, ufff, acum e ciudat. Nimic nu mai e la fel. Am trecut aseara prin Regie – pentru o clatita uriasa, magnifica – si ne-am oprit intr-un club asa de dragul amintirii. Nu s-a schimbat nimic. Doar noi. Ei, studentii sunt la fel, fericiti, lipsiti de griji si cu nopti albe la activ. Doar noi ne-am schimbat… Poate ca multii ani care au trecut peste noi de la liceu, de la facultate isi spun cuvantul. Simtim muzica altfel, timpul se masoara altfel – cumva pe fuga, grabit si neiertator. Si totusi suntem aceiasi, dar cu mai multa experienta. Imi dau seama ca nu mi-e dor nicio secunda de vremurile trecute. Am luat fiecare clipa si am trait-o intens, cu incantare si fara regrete. Entuziasmul ne vine mai degraba din viitorul ce se asterne la picioarele noastre plin de promisiuni, din planurile si dorintele ce se nasc pe zi ce trece mai marete, mai greu de atins si cu atat mai mult, mai frumoase…

Ce mici eram noi ieri, ce mari suntem acum si ce fericiti atunci cand bifam una cate una dorintele care se implinesc… ce fericiti suntem azi si ce fericiti vom fi maine!