Îmi doresc…

time read

Articolul are 334 cuvinte și se citește în 1 minute.

În ultimele zile mi-am dorit ca noaptea de vineri să nu fi existat, tragedia să nu fi avut loc. M-am trezit în fiecare dimineață cu razele soarelui pe față. Pentru o clipă, totul era ca înainte. Pentru o clipă, acea clipă în care visul se amestecă cu realitatea, în care aburul nopții plutește deasupra pleoapelor, am avut impresia că totul e bine. Apoi, în secunda următoare realitatea mi se așeza în față. Cruntă. În această dimineață am lăsat dorința care nu se va împlini niciodată, i-am dat drumul. Timpul nu poate fi întors.

Îmi doresc ca cei care au trecut prin acele momente, să găsească puterea de a le lăsa în urmă. Îmi doresc ca cei care sunt în stare critică, să răzbească. Îmi doresc ca lacrimile de azi, să fie speranța de mâine.

Am avut norocul să nu citesc numele niciunui prieten pe listele acelea macabre, însă cu fiecare nume citit mi-am simțit stomacul strâns. Ar fi putut fi oricare dintre prietenii mei. Rockeri sau nu. Am răsuflat ușurată ori de câte ori un cunoscut spunea: sunt bine, nu am fost acolo. Din pacate, mulți dintre cei pe care îi cunosc și-au pierdut un prieten, o cunoștință…

Îmi doresc ca odată cu lacrimile care alunecă să se ducă și durerea părinților, fraților, a prietenilor lor. E o dorință mare, e nevoie de timp pentru ca ea să se împlinească. Îmi doresc ca acei care au scapat cu viață, care acum sunt inconștienți, să găsească alinare, gânduri bune la cei din jur. Au nevoie!

Timpul va așeza lucrurile așa cum trebuie. Știu că, la un moment dat, aminitirile frumoase sunt cele care vor rămâne. Până atunci să fim alături de ei. Gândurile noastre, acțiunile noastre îi vor salva pe cei rămași…

Foto inspirată de: https://pisicka.wordpress.com/2015/11/02/de-ce-sa-nu-afisezi-un-patrat-negru-la-fotografia-de-profil/