If you think you know the story, you don’t know Jack.
Jack si vrejul de fasole s-a intors intr-o versiune noua, minunata! Cred ca e unul dintre putinele filme la care nu am avut asteptari, ba chiar am fost putin dezamagita de faptul ca e 3D. Nu imi plac ochelarii si pace! Cu toate acestea filmul m-a luat prin surprindere.
Povestea o stim cu totii, fasolica, vrej, baiat care se catara spre cer, urias(i)… Si totusi, in momentul in care Jack o vede pe frumoasa regatului, adica printesa, povestea noastra capata o nuanta romantica si cu iz de aventura. Amandoi se dadeau in vant dupa legende (dupa cea a uriasilor in mod special) si in cautare de aventuri. Destinul (al naibii destin!) face ca fata sa fuga de la palat si, cum se pune pe furtuna, bate la usa baiatului nostru.
Nu numai ca norocul a dat peste Jack in momentul in care printesa ii trece pragul, dar se intampla sa ii poata darui acesteia aventura vietii ei. Scapase o fasolica in podea si cum ploaia ii patrundea in casa gaurita, aceasta se uda si iata vrejul! Casa, dupa ce ca era vai mama ei, este luata pe sus de vrej si dusa la ceruri cu tot cu Isabella cea minunata in interior. Si restul e… galagie. Nu stiu cum sa va spun, dar filmul mi-a dat o stare atat de ciudata, de agitatie, mai ceva ca filmele de genul Die hard. Mi-a taiat respiratia. De aici si entuziasmul cu care vi-l recomand. A reusit sa-mi intre pe sub piele, asa cum vrejul s-a ridicat dintr-o boaba mica de fasole si s-a dus la nori.
Mi-a placut foarte mult Jack. Desi Nicholas Hoult este la a doua premiera pe marile ecrane luna aceasta (prima fiind Warm Bodies), nu am avut deloc senzatia ca il am in fata pe R. Rolul lui Jack i s-a potrivit ca o manusa de la inceput si pana la final. Printesa – frumusica, simpatica, usor salbatica. Perfecta. Dar, mai mult decat cei doi porumbei, mi-a placut Elmont, minunatul, fascinatul, superbul Elmont. Sincera sa fiu, nu l-am recunoscut pe Ewan McGregor in acest rol (sa-mi fie rusine!), desi figura lui imi era atat de cunoscuta. O fi salvat Jack printesa si situatia, dar Elmont a dat o lumina aparte filmului. (Oftat prelung!)
Desi filmul sta bine la capitolul efecte speciale, nu am inteles de ce totusi uriasii arata ca in jocurile pentru baietei… adica pe calculator. Cred ca puteau fi facuti mai aproape de realitate, daca pot spune asa, si mai mult infioratori decat scarbosi. Da, sunt ataaaat de scarbosi. Bleah!
Jack si uriasii cei multi fac echipa buna. Redau viata unei povesti prafuite. O scot din sertarul cu vechituri si o arunca in lume ca pe o declaratie de curaj. Pune in cui regulile si traditiile invechite, astfel ca baiatul de tara, fermierul, ajunge la inima si mana fetei (mai usor la inima decat la mana, dar na, povestea!). Va recomand acest film. Are o doza mare de energie si nu te lasa sa respiri pana la final!
Jack the Giant Slayer (2013)
2 Comments
Salutare 🙂 Emil sunt. Din pacate n-am gasit un mail unde sa-ti scriu, asa ca te rog sa ma contactezi tu (pe yahoo sau pe [email protected]) . Pe facebook probabil nu erai pe chat. Doresc sa-ti fac o propunere blogosferica daca se poate.
Iar daca nu doresti sa apara, poti sterge acest comentariu dupa ce-l citesti.
Salutari 🙂
Add Comment