Every family has its demons.
Dupa toate filmele cu vampiri si aratari ale noptii, Dark Shadows a venit ca o imbratisare lina. Imbratisare nocturna si usor amuzanta. Desi am auzit lucruri nu tocmai pozitive despre film, am vrut sa il vad din doua motive: Johnny Depp si Tim Burton. Sau poate dintr-un singur motiv: Tim Burton. Si asta pentru ca atunci cand spunem Burton, spunem Johnny Depp, imaginatie, film bun, minunat, de vazut…
De data aceasta insa, nu avem parte de cine stie ce productie. E o parodie usurica a filmelor cu vampiri, cu demoni, creaturi ale noptii. Mi se pare mai mult o lectie de viata… stiti, treaba cu familia, cum ca e foarte importanta, ca fiecare familie isi are uscaciunile (sau demonii) ei, ca familie trebuie sa fie unite la bine si la greu. Mai ales la greu in cazul de fata.
Dincolo de morala e povestea in sine. Da, avem o poveste cu un Johnny Depp lover boy care se indragosteste de o alta fata decat cea care pusese ochii pe el. Si fata care pusese ochii pe el se intampla sa fie vrajitoare. Din mare gelozie, invidie si toate cele il pedepseste pe eroul nostru aruncandu-i un blestem frumusel, acela de a fi vampir. Aaa, si ii omoara frumusica. Dar asta nu e tot. Vrajitoarea cea rea (dar buna rau) nu se lasa pana nu il vede ingropat la doi metri sub pamant. Apoi isi vede de viata ei luuuungaaaa!
Peste vreo doua sute de ani, vampirul nostru, Barnabas Collins pe numele sau de domn al conacului, revine din somnul cel prelung fix in sanul familiei. In mod normal, oamenii ar fi reactionat, s-ar fi uitat aiurea la figura lui albastruie, la negrul strident de la ochi, la unghiile… Dar ce e normal la un film semnat Tim Burton? Si-a creat propriul normal candva demult si de atunci o tine asa cu cate o pastila. Actualul film e slab. Scenariul e slab, actiunea cam lipseste, suspans nu avem, comic… Hei Johnny, ce ai patit? In acelasi timp, filmul are cumva puterea de a te tine prins acolo. Parca domnul vampir, Barnabas, isi ridica gherutele spre cel care il priveste si ii spune in soapta: „stai, stai pana la final”. Si tu, cel care privesti (in cazul asta, eu), ramai acolo pentru a vedea cum va fi absolvit de marele blestem… daca va fi.
Dark Shadows nu este nici pe departe un film bun. Are insa ingredientele necesare care sa te vrajeasca pentru 113 minute intregi. Are coloana sonora, costume colorate, final de vrajitoare cel putin interesant. Si, cu ocazia asta, declar pe proprie raspundere ca niciodata nu a fost un vampir mai simpatic. Il iubim pe Johnny cu toate chipurile lui!
PS. Filmul are la baza serialul TV omonim care numara nu mai mult de 1225 de episoade. Nu am fost convinsa sa caut detalii despre el. Voua cum vi s-a parut?
Dark Shadows (2012)
3 Comments
Mie mi s-a parut foarte simpatic. A fost colorat si plin de glumite.
Hehe! Da, a fost foarte colorat. Din pacate nu asa minunat cum ar fi putut fi… Stii, avand in minte alte productii ale lui Burton, asteptarile erau mari. Bine ca stiam dinainte ca nu e asa bun, astfel incat nici nu m-am asteptat la cine stie ce. Si mie mi-a placut! 😀
Add Comment