Acum niste ani (multi ani) eram fascinata de acele povesti minunate pe care mi le spuneau parintii. Alba ca zapada ma fermeca ori de cate ori o ascultam. Imi vine a rade si acum cand ma gandesc la cantecul celor sapte pitici: „aiho, aiho, noi suntem pitici misto!” pe care mi-l recitau ai mei si care ma distra la culme. Povestea s-a transformat in timp in desene animate. Fetita cu parul ca pana corbului, tenul alb ca zapada si rochia urata. Ok… pe atunci era minunata. Acum cand ma gandesc la combinatia de albastru cu rosu si galben, parca imi apare un semn de intrebare. De ce era asa minunata?
Dupa animatie urmeaza desigur ecranizarea. Mirror mirror este o varianta iesita din tipare a celebrei si indragitei povesti. Se doreste a fi o comedie fermecatoare, insa as spune ca e mai mult fermecatoare decat comedie. E drept ca piticii sunt superbi, foarte bine asezati in roluri, regina e perfecta, printul… ufff… foarte print, Snow e palida si insprancenata ca o Alba ca Zapada de poveste. Insa e ceva care nu se leaga. A fost fun, am ras, ne-am distrat, insa ma asteptam la mai mult. Mi-a lasat senzatia de mar frumos, rosu ca-n poveste, dar sec. Sau poate ca sunt eu satula de printesele Disney (printre care si minunata de Snow) – mai vechi defect profesional…
Mirror Mirror(2012)
In sfarsit, nu am o impresie prea buna despre film. Cu toate astea merita vazut cel putin pentru Julia si a ei rochie galbena (nu avea saraca regina cu ce se imbraca), dar si pentru papuselul de print si al lui bust gol. Ba nu, pentru el si pelerina, sabie, puppy love… Da. Sa vedeti filmul!
4 Comments
Add Comment