Planeta uitata. Planeta salvata

time read

Articolul are 595 cuvinte și se citește în 2 minute.

Ne tot intoarcem in viitor. Si, de fiecare data, pamantul este o ruina post-apocaliptica. Nu inteleg de unde atata entuziasm in a desena viata de dincolo de punctul critic. Sa fie oare speranta ca va fi viata si dupa moarte? Dar de ce trebuie sa fie moarte? De ce se crede / aseapta cu atata tarie finalul omenirii? Daca tot constientizam rautatea de care dam dovada, daca se vede atat de clar spre ce se indreapta pamantul din cauza noastra, atunci de ce nu facem nimic in privinta asta? Aaaa, dar de fapt sunt extraterestii de vina. Da, clar. Nu noi distrugem Pamantul, ci ei.

Bun. Acum ca am lamurit acest aspect, sa ma intorc la minunatul Tom Cruise si al lui Oblivion. E mai mult Tom Cruise decat Oblivion, va asigur. Trailerul e ceva mai mult decat filmul, in sensul ca ma asteptam la ceva mai multa actiune. Si totusi, filmul are ceva-ul ala care te tine in scaun si iti da cu tifla-n frunte cand te astepti mai putin.

Daca la inceputul filmului avem parte de imaginile dezolante ale unui Pamant pustiu si facem cunostinta cu ultimii doi oameni care pazesc ce a mai ramas de pazit, pe parcurs ni se dau pastilute astfel incat, la final, sa realizam ca am fost pacaliti bine de tot. Jack Harper (Tom Cruise), este din nou tipul bataios (atunci cand e cazul) care lupta pentru bine, care nu renunta la speranta, care iubeste verdele si amintirea a ceea ce a fost odata „acasa”. Mare parte din film avem parte de Jack si amintirile lui, plimbarile lui in pustiu, Jack cel care mediteaza in singuratate alaturi de un Bob vesel nevoie mare. Daca la inceput erau doar el si ea, Jack si Victoria, in momentul in care apar si alti oameni in peisaj, parca si starea de spirit a celui care priveste se schimba. Mai ales ca acei alti oameni, nu sunt oricare, ci un Morgan Freeman asa cum il stiti, cu zambet, cu ale lui cuvinte alese si Nikolaj Coster-Waldau, la fel de bataios precum in The Game of Thrones (mi s-a parut cam ciudat fara sabie in mana, dar na, se lupta si se incrunta).

Romantica din mine trebuie sa va spuna neaparat ca povestea de iubire a reusit sa salveze planeta. Jack, desi ii fusese stearsa memoria, o viseaza pe Julia (Olga Kurylenko), fata bruneta cu zambet frumos. Si o viseaza pana cand, intr-o zi pica din cer. Impreuna vor descoperi adevarul despre Tet, locul care reprezenta pentru ei (sau cel putin pentru Victoria) acasa. Nu as vrea sa va dau prea multe detalii despre film, pentru ca si asa nu e cine stie ce de el. Dar daca il veti vedea, veti fi destul de surprinsi de intoarsatura pe care o iau lucrurile. Desi, la cat e de previzibil, e foarte posibil sa va prindeti intre timp.

Despre Tom Cruise numai de bine! Daca va intrebati cum a evoluat baiatul Top Gun, iata si raspunsul. Oblivion. Nu lipseste niciunul dintre elemente care l-au consacrat: aparat de zbor, ochelari de soare, haina de piele, motor, carisma. Pana si zambetul ii apare la fel de tanar. Intrebarea mea ar fi, de ce se numeste Jack din nou? Adica Jack Reacher acum cateva luni, Jack Harper acum. Ce Jack mai urmeaza? Ar fi trilogia Jack.

Nu stiu daca v-am convins sa vedeti fimul sau daca v-am convins sa nu-l vedeti. Mie mi-a placut. E o placere sa vezi actori de asemenea calibru si placerea e cu atat mai mare cand iti dau senzatia ca sunt nemuritori.

Oblivion (2013)