Portocaliul este noul negru și noua nebunie

“Do you know the difference between pain and suffering?” “Pain is always there. But suffering is a choice.” – Pennsatucky (Taryn Manning)

Sezonul 4 al seriei TV Orange is the New Black m-a răvășit. Au trecut câteva zile de când am terminat de vizionat ultimele două episoade și nu reușesc să mă adun. Gândul îmi este acolo, în film, alături de personaje. Sunt pregătită să mă revolt, să urlu alături de ele și acum parcă ar fi frumos să funcționeze mașina timpului pe care Lolly a construit-o (aflați în film despre ce e vorba).

Orange is the new black

Dacă nu urmăriți serialul, vi-l recomand din toată inima. Este amuzant, este trist, este revoltător. Eu l-am descoperit pe când citeam cartea cu același nume (știți că are la bază o carte, da?!). Portocaliul este noul negru, scrisă de Piper Kerman, este o poveste reală despre greșeli, despre prietenie, iubire, despre puterea pe care o avem și de care nu suntem conștienți. Pe scurt, Piper este condamnată la un an de închisoare pentru complicitate la trafic de droguri. Trecuseră mai bine de zece ani de atunci și viața ei era cu totul alta, însă greșelile se plătesc mai devreme sau mai târziu. Acesta a fost momentul lui Piper. Și-a lăsat viața la porțile închisorii și a pășit în cu totul altă lume.

Orange is the new Black Lolly

Adaptarea cărții pentru seria TV este dusă la un alt nivel. Dacă în primul sezon obișnuiam să aduc vorba de carte, să încerc să fac legătura cu povestea autoarei, din sezonul al doilea am lăsat cartea deoparte și m-am lăsat dusă de val. Valul emoțiilor, desigur. Serialul, ca și cartea, este despre oameni, despre greșeli, despre adaptare. Cu fiecare episod m-am atașat de personaje, de unele mai mult, de altele mai puțin. Am ajuns să le cunosc. Partea interesantă e că de la un sezon la altul unele personaje s-au schimbat, s-au maturizat. Altele au luat-o pe arătură. Personajul principal nu mai e Piper, ci sunt femeile din închisoare care, ca și ea, așteaptă ziua eliberării.

Obișnuim să privim cu reticență oamenii care ajung în spatele gratiilor, însă, urmărind filmul, am ajuns să-mi pun întrebări, să le privesc altfel pe acele femei. Dacă își merită soarta? Până la un punct, da, cu siguranță. Deciziile pe care le-au luat le-a dus în acel loc. Nu vorbesc acum de personaele cu probleme psihice – nu am înțeles de ce acestea erau în închisoare și nu în centre specializate, ci de cele perfect sănătoase, care au ales să încalce legea. Dacă merită să fie tratate ca niște animale? Asta nu. Iar în film veți întâlni astfel de cazuri, tratamente pe care ele nu le meritau din partea gardienilor și chiar a deținutelor.

În închisoarea din Orange Is The New Black este o altă lume. Fiecare trebuie să supraviețuiască, însă pe cont propriu puține vor reuși. Nu am urmărit filme precum OZ sau Prison Break, însă am înțeles că în cazul de față este cu totul altă situație. E drept, Litchfield este o închisoare federală obișnuită și nu penitenciar de maximă securitate, de aici și libertățile pe care le au deținutele.

Sunt câteva aspecte care m-au frapat, poate din cauza prejudecăților pe care le aveam. Faptul că atunci când apăreau deținute noi, cele vechi le susțineau cu vorbe de încurajare și cu obiecte pe care nu le puteau obține în primele zile (săpun, pastă de dinți, papuci etc.). Da, acele femei meritau să fie închise, dar asta nu însemna că erau lipsite de umanitate. E doar un film, veți spune, da, dar partea asta apare și în mărturisirea lui Piper în carte. E realitatea. Apoi, a fost un episod în care, una dintre deținute a ales să se întoarcă în închisoare. Își ispășise pedeapsa, a primit petrecerea de rămas bun, a plecat cu inima plină de speranță. Afară a realizat că nu are ce să facă, că nu are un pat pe care să doarmă, cu e tratată cu dispreț. Nu a rezistat. A făcut în așa fel încât să revină printre colegele ei deținute, familia ei.

Ei, ăsta e un cu totul alt fel de a privi lumea închisorii. Multe dintre femei preferau să fie acolo, aveau un acoperiș deasupra capului, mâncare și un loc de muncă.

Să revin la ultimul sezon. Personaje pe care le-am urât în primele sezoane au ajuns să-mi fie dragi, să empatizez cu ele. Fie că erau femei din pătura de jos a societății, fie că veneau din familii cu stare materială bună și foarte bună, fie că erau închise petru furt, crimă, sau cine știe ce mărunțișuri, m-am atașat de ele. Cei care au stat în spatele filmului s-au jucat cu imaginația mea, a celor care au fost prinși de povestea lui Piper și, pe rând, a femeilor cu care împărțea același spațiu. Ne-au oferit pe tavă povești de viață, au dezbrăcat fiecare personaj de toate relele, le-au umanizat, arătându-ne în același timp lupta cu morile de vânt pe care o duc acestea, pentru că, nu-i așa, sistemul nu poate fi învins. Apoi, la final, vine lovitura de grație.

Orange is the new black

Atât vă mai zic: vedeți filmul. Citiți și cartea! Nu aveți cum să nu fiți prinși de poveste. Apropo, s-au anunțat încă trei sezoane. Abia aștept detalii despre sezonul 5. 🙂

Orange Is The New Black (2013)

Orange Is The New Black (Season 2)



Orange Is The New Black (Season 3)

Orange Is The New Black (Season 4)

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.