Our lives are not our own. We are bound to others. Past and present. And by each crime; and every kindness we birth our future.
Am asteptat cu nerabdare sa vad Atlasul norilor. Dupa cum bine stim, cu cat asteptarile ne sunt mai mari, cu atat cresc sansele unei dezamagiri de proportii. In cazul de fata nu a fost sa fie! Atlasul norilor m-a impresionat cat sase filme, sase filme bune! Desi m-a ametit cu trecerile dintr-o lume in alta, cu povestile atat de diferite si totusi atat de legate unele de altele, am fost prinsa in film de la inceput si pana la final. Ma asteptam sa resimt cele 3 ore, caci asa am auzit, ca dureaza prea mult, ca e nu stiu cum. Ei bine, nu. Trecand dintr-o poveste in alta, am fost captivata de personaje, de interpretarile impecabile ale actorilor, de muzica, de culoare… de tot.
Cele sase povesti ale filmului reusesc sa hiptnotizeze privitorul. Suntem purtati prin lumi diferite, in viitor, prezent si trecut, dar toate sunt percepute ca un prezent perpetuu. Faptele trecutului se propaga spre viitor, purtandu-ne dintr-o lume in alta pe nesimtite. Adevarul este cel care va dainui pentru totdeauna si care da sens tuturor intamplarilor. La inceputul filmului am avut senzatia ca revad trailerul, am fost oarecum bulversata de fiecare scena in parte. Nu vedeam nicio legatura. Pe parcurs insa, se face lumina. Acum am ramas cu dorinta de a revedea filmul, si nu pentru a intelege mai bine, ci pentru a descoperi minunile pe care le ascunde, de a studia jocul actoricesc, de a observa nuantele filmului.
Daca in alte filme actorii interpreteaza unul, doua roluri, aici fiecare actor se multiplica in alte si alte figuri (pana la sase interpretari). Tom Hanks, Hugh Grant, Halle Berry, Susan Sarandon, Jim Sturgess, Hugo Weaving, Jim Broadbent si Ben Whishaw apar in fiecare poveste purtand o alta masca, interpretand un alt personaj – barbat sau femeie. Sunt absolut geniali. Si daca trecerile dintr-o lume intr-alta nu te mai lasa sa observi si detaliile legate de aceste transformari, finalul filmului iti prezinta rolurile interpretate de fiecare in parte. Am ramas cu un wow! Da, impresionante transformari, impresionante interpretari.
Sextetul „Atlasul norilor” este praful de zane aruncat peste cele sase povesti pentru a le da viata, pentru a face din acest film nu doar un film, ci o istorie halucinanta a unei lumi pararele, posibile. Va recomand acest film din toata inima. Este, poate, cel mai complicat vazut in ultimii ani, dar are ceva magic in el. Are ceva-ul ala pe care mi-l doresc de la un film: sa fie altfel, sa ma duca cu gandul acolo unde alte filme nu au reusit. Si Atlasul norilor m-a dus cu gandul la Adam si Eva, cartea lui Rebreanu. Calatoria sufletelor prin diferite lumi spre regasire, intalnirile lor aparent accidentale, despartirile tragice si finalul dorit. Implinirea. Ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici. Cuvintele sunt de prisos!
Cloud Atlas (2012)
PS. Trebuie neaparat sa citesc si cartea, filmul m-a convins!
7 Comments
desi ma repet….locul 1 in topul tuturor filmelor vazute de mine pana acum!! si am vazut „cateva” la viata mea 😉
ps: Tom Hanks, ma inclin!!
Eu nu ma omor dupa Tom Hanks, dar aici a fost genial! Toate laudele sa mearga la el! 🙂
Dupa cateva recenzii citite, curios ori ba, toti situeaza filmul in acelasi loc: o lume paralela, buna pt visatorii part-time. Nimic din esenta mesajului, poate tangential doar, caci atunci cand vine vorba despre o fasie de eternitate, well, nu e deloc ortodox sa scrii ca filmul, de facto, se suprapune, in mare parte, peste ceea ce SIMTI. Mai importante sunt GANDURILE, in realitatea asta „pragmatica”, afterall, ele sunt cele care creeaza Iluzia ! Ce vor GANDI ceilalti despre tine ?
Desi acolo, in adancurile noastre albastre, stim bine ca ratiunea are limitele ei, ca nu te pui cu misterele inimii, cu tot ce e vesnic si cristalizat in noi.
Sandro, de ce ar trebui sa ne gandim la ce vor gandi altii despre noi? Suna putin a prejudecata… Prefer sa nu ma gandesc la ce gandesc altii despre, aceste ganduri ar duce la o oarecare autocenzura. Nu e chiar sanatoasa…
Gandul la misterele lumii pe de alta parte… e altfel. 😉
Add Comment