Și ne izbăvește de…

time read

Articolul are 792 cuvinte și se citește în 3 minute.

You haven’t seen true evil.

… cel rău sau filme slabe?

Toamna aceasta se anunță înfricoșătoare. Cel puțin în materie de filme. Încă de când am văzut trailerul Deliver Us from Evil m-am trezit cu un mare zâmbet pe față (știți că-mi plac!). A trecut ceva timp de când nu am mai avut parte de filme horror.

Din pacate, filmul nu este atât de înfricoșător pe cât se dorește. Numele ales e bun, prea bun (engleză și română) și coloana sonoră inspirată. Mai departe… e aceeași poveste sau, mă rog, un cocktail de pastile care au mers prin alte filme. Dozele? Slabe. Am ieșit din sală având în cap melodia celor de la The Doors, Break on Trought (To The Other Side), și chipurile celor doi păpușei, Eric Bana și Edgar Ramirez. Dar atât.

Nu pot spune că nu s-au străduit pentru realizarea acestui cvasi-horror-thriller. Dimpotrivă. Însă, toate acele străduieli sunt, după cum spuneam mai sus, pastile luate de prin alte filme. Am avut așa: un demon, un polițist și un preot. Dacă apare preotul, sigur vom avea o exorcizare. Preotul ne spune care e treaba cu exorcizarea – e cu lecție aici, să fiți pe fază. Apoi, ca să avem parte și de ceva sperieturi (la care nu s-au speriat nici copilașii de clasa a 8-a de pe rândul din fața mea), au inserat în peisaj câinele (mega clișeu) care apare din senin – serios, apare așa bau-uau, dintr-o liniște mormântală. Era câinele domnului demon, că altfel nu-mi explic de ce nu a lătrat din momentul în care au intrat polițiștii în apartament. Bun. Mai avem și o pisică care miaună fioros, o tanti posedată care zgârie podele. Da, partea cu zgâriatul podelelor/asfaltului/pietrelor este dureroasă, dar atât. Să nu uităm copilul care se sperie, jucăriile dubioase și sunetele ciudate. Ideea cu înșiruirea de mai sus e simplă, nu veți vedea nimic nou. Poate doar numele demonului să fie nou, dar și ăla m-a amuzat.

Povestea este simplă. Trei pușcași marini descoperă o grotă, undeva în deșertul irakian. Și, ca orice om curios, coboară să vadă… Pfaaa! Cine naiba coboară în grote, noaptea? Așa. În grota cu pricina se întâmplă lucruri. Oamenii țipă, lanternele se sting și suntem aduși în zilele noastre. O mamă aflată în transă își azvârle copilul în cușca leului din grădina zoologică. Nu am înțeles de ce a făcut asta. Serios. Leul era închis, copilul e salvat. Urmează alte incidente care ne duc spre exorcizarea de care vă spuneam.

Dacă ar fi să vă dau un motiv pentru care să vedeți filmul, acela este Eric Bana. Aaa, și domnul preot, Joe Mendoza (Edgar Ramirez). Au făcut o figură frumoasă împreună. Unul văzuse la viața lui răutatea omului, celălalt răul primar, care e răul ăl mai rău. Și-au unit apoi forțele și au luptat împreună până a-nceput demonul să-și muște piciorul. Ooo, dar aia a fost o scenă tare nasoală. Dacă stați mai prost cu stomacul, să vă ascundeți ochii-n palme și palmele-n buzunare, că nu vă văd bine. Altfel, e un film digerabil.

Am bătut câmpii la greu aici, dar vă asigur că nu am plasat spoilere. Adică, dacă vedeți trailerul vă prindeți care e treaba. Ideea e să nu aveți așteptări prea mari. Nu am avut nici eu, poate doar speranța că voi vedea ceva nou. Parcă și The Rite a fost mai bun, deși acolo e posibil să fi fost prezența lui Sir Anthony Hopkins care să mă fi vrăjit. Deliver Us from Evil ar fi putut fi un film bun. Ideea ușilor a fost bună, o idee legată foarte frumos de melodia celor de la The Doors, dar, în cea mai mare parte din timp, mi s-a părut că s-au străduit prea mult falsând cu brio.

Filmul are la bază cartea lui Ralph Sarchie și a Lisei Collier Cool, Beware the Night. Până și descrierea ei pare mai bună decât filmul. De aici nelămurirea mea: de ce au dat cu bâta-n baltă? Cu atât mai mult cu cât regizorul, Scott Derrickson, are câteva filme bune la activ. Sau, pentru că are filme bune în spate s-a presupus că va fi și acesta un hit? Hmm… Vă aștept cu impresii!