Am cautat printre copaci luminisul de la capatul padurii. Copacii treceau insa in fuga si nu ma lasau sa vad dincolo de ei. Frunzele cazusera cu o zi in urma pe cand toamna si-a intrat in drepturi. Am vazut doar frig si dorul de zilele cu soare...
Mi-am facut drum in oras. Cred ca era soarele cel care m-a chemat. Este absolut superb… e chiar soarele ala de toamna tarzie care te imbie la plimbare. Si ce poate fi mai frumos decat o plimbare intr-o zi de sambata? Poate doar o dimineata...
A fost odata ca niciodata un apus de soare. Am incercat cu greu sa-i prind stralucirea in clickul aparatului. A ramas undeva departe, ascuns dupa delusoare aurite de lumina lui. Si luna s-a ridicat firava pe cerul pictat in culori de ganduri...
Am deschis ochii si am vazut un cer senin cum nu am mai vazut de mult timp. Nu mai era zapada si nici ger. Era pur si simplu mirific. O dorinta implinita. Dar m-am trezit. Am realizat ca ceata era tot acolo, si cerul gri. Ma gandesc in ultimul...
Andreea Ban - Thoughts about nothing © 2025. All rights reserved.
