Un Tom Cruise. Un glont. Un Jack Reacher

Jack Reacher. Un glont la tintaI am not a hero. And if you’re smart, that scares you. Because I have nothing to lose.

Tom Cruise. As putea sa zic chiar The Tom Cruise, unicul, minunatul, mirobolantul. Imi era dor de el si fetisoara lui simpatica, de acel omulet cu o tona de curaj, bataios si politicos in acelasi timp. Inca imi da senzatia ca dupa ce loveste pe unul sau altul, se opreste o clipa pentru a-si cere scuze. Da, e simpatic el asa. Nu da pe-afara de talent, dar zambeste frumos.

Tom Cruise – Jack Reacher e alta poveste. E o noua poveste… sau mai putin noua daca luam in considerare faptul ca povestea – cartea – a fost scrisa de catre Lee Child in 2005. Aha, aceasta este o alta ecranizare. Noroc ca s-au scris carti, altfel s-ar duce naibii industria cinematografica! Asa, Jack Reacher e mai mult Tom Cruise. Adica, Tom al nostru a pus foarte mult din el in personaj. Si a mai pus o doza de Mission Impossible, de Die Hard si mai spuneti voi filme cu urmariri, impuscaturi, cazuri imbarligate. Nu vreau sa dau cu filmul de pereti. Mi-a placut. Cam prea mult as spune, dar asta se datoreaza carismei domnului Cruise si in niciun caz lui Reacher.

Jack Reacher este singurul care poate rezolva misterul a 5 crime comise de un oarecare James Barr. La inceput nimic nu se leaga (sau se leaga prea bine). Detaliile sunt puse la punct, dovezile sunt toate pe masa. Dar un detaliu e in plus si Reacher, cu spiritul lui observator, se agata de el, il analizeaza, il intoarce pe toate partile pentru ca apoi sa-l arunce pe masa cu un „Stiam eu!” sclipindu-i in ochiul de Hawkeye. Criminalul nu e chiar criminalul, desi e criminal. Situatia se schimba. Dupa ce isi face rolul de ganditor, Jack Reacher trece la actiune si acum nimic nu-l mai poate opri, pentru ca, dupa cum a spus, nu mai are nimic de pierdut.

Si este un moment in film, un moment de „privit in ochi”, momentul in care el, baiatul bun devine baiatul rau banuit fiind pentru o crima. Acel moment mi s-a parut genial, mi-a dat senzatia ca situatia s-a rasucit cu 180 de grade, un fel de intoarcere cu frana de mana. Au fost cateva secunde in care telepatia a functionat, dar a functionat eronat si de aici sa vedeti alergatura, urmariri, tamponari. Chestiuni normale in filmele de actiune. Dar a fost o faza, cea care apare si in trailer, pe care trebuie sa o mentionez. Reacher coboara din masina si se pierde in multime. Domnul de langa el ii da sapca, multimea il ascunde. E de milioane scena asta, ca si zambetul domnului in autobuz.

Va recomand filmul, are de toate prin el. Actiune, mister, baieti frumosi, fata draguta, fata prostuta, baieti rai, masini, bustul lui Cruise (care ma duce cu gandul la minunatul Far and Away cu Nicole Kidman). Daca ati citit cartea (cartile) lui Lee Child, nu va asteptati la prea multe. Se pare ca filmul nu se ridica la nivelul cartii de nicio culoare, personajul Reacher e de fapt o matahala de vreo 2 metri. Nu ma pot pronunta in privinta aceasta deoarece nu am citit cartea… iar filmul nu m-a convins sa o fac. In plus, e a 9a carte din serie. Adica, helllooou!, de ce a 9a carte?! Macar nu va fi vreo serie. Sper!

Astept impresii dragilor, mai ales daca ati citit povestea scrisa de Lee Child. Sunt curioasa sa aud si alte pareri.

Jack Reacher (2012)

PS. Coloana sonora e superba! Drop The Lime – State Trooper e de ascultat pe repeat.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.