00.00, miez de noapte

E miezul noptii. E ora la care visele devin realitate, e ora la care dorintele sunt rostite in soapta si cineva le asculta. Imi place noaptea cu stelele ei, cu luna si cele 1001 si una de povesti… sau poate erau carti, vise? Erau 1001, asta e clar. Noaptea se lasa, linistea si gandurile se linistesc, inima bate mai incet si trupul amorteste undeva intre vis si realitate, in starea aia de bine de care avem nevoie pentru a ne reface.

Si noaptea imi pun pe hartie gandurile. Uneori le las sa plece, alteori le ascund in cuvinte de hartie nestiute de nimeni. Sunt doar pentru mine, pentru atunci cand voi uita. Dar acestea pe care vi le daruiesc vin de niciunde. Pur si simplu vin. Bat campii, asa-i? Imi place. Uneori chiar imi iese.

Acum vreo 8 minute, cand era inca 00.00, ma gandeam la minunatia asta de blog si cata bucurie imi aduce. Vorbeam cu un amic zilele trecute, cu care nu m-am vazut de ani buni, si mi-a spus asa-ntr-o doara ca are senzatia ca nu sunt eu cea care scrie aici. Nu poate asocia cuvintele mele cu cea pe care el a cunoscut-o candva. Am mai auzit acest lucru. Este oare posibil sa cautam in cuvintele cuiva felul lui de a fi, vorba, privirea, gesturile lui? Pe de alta parte, cred ca prin cuvinte ii las pe cei care ma citesc sa intre in lumea mea, ii invit si ii plimb pe ici pe colo pana se satura sau se indragostesc pentru totdeauna. Mi-ar placea ca toti cei care ma viziteaza sa fie din a doua categorie. Mi-ar placea. Dar pana la urma cel mai important esti tu, cel care ma citesti acum. Unul dintre cei 4 care ma citesc zi de zi.

Astea sunt gandurile mele despre nimic dintr-o noapte tarzie. O noapte verde si plina de ganduri. Le insir unul dupa altul ca pe margele. Poate isi vor gasi ordinea. Poate. Noapte buna!

4 Comments

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.