time read
… ca daca nu ar fi, nu s-ar povesti. A fost o zi de mai, o zi in care totul era verde. Cerul era albastru si soarele stralucea de sus aruncand spre mare picuri de lumina aurie. Pasarile cerului isi impleteau cantecele cu muzica vantului, nimic nu le putea lua fericirea si libertatea, nici macar ploaia grabita si calda…
Si a plouat, cum ploua acum. A plouat cu vise dintr-un cer minunat de gri, un cer cu nori stropiti de soare. Copii desculti alergau prin ploaie si nori de praf se impleteau cu aburii care se ridicau la cer. Ati trait astfel de clipe? Ai simtit parfumul, ploii de vara? Uneori e dificil sa prinzi momentul in mijlocul strazii sau chiar pe drumul prafuit de tara, dar e destul sa lasi fereastra deschisa si sa inspiri aerul curat de dupa ploaie, sa inchizi ochii si sa te imaginezi unde vrei tu, cu cine vrei tu…
Eu imi imaginez ca sunt pe plaja, ca ne tinem de mana si pasim prin nisipul caldut. Soarele ne incalzeste privirile si briza ne flutura hainele, imi ravasteste parul. Ce poate fi mai perfect? Noi si marea, cerul si soarele. Restul e poveste.
Add Comment