time read
Ma gandesc ca am ajuns sa spun in fiecare zi „e aproape vineri”, ca pe un salut de un optimism sfasietor ( ca va trece mai repede saptamna)… si totusi vine mereu luni si marti si miercuri. Nu cred sa fi simtit pana acuma trecerea timpului in felul asta. Prea repede si prea incet. E ca o cafea prea tare cu mult prea mult zahar… dureri de cap sigure sau tremur grav de maini.
Si zielele trec. Raman ingropate in noapte. Altele se nasc in zori. E o miscare continua. Mai trist e ca nu reusim mereu sa profitam de ele, uitam sa zambim, sa iubim, sa speram, sa ne dorim. Si ce sunt aceste zile fara zambet? Ce sunt zilele fara iubire? Nimic. Sunt clipe pierdute care nu se vor mai intoarce niciodata…
Aproape vineri este de fapt promisiunea unei evadari. Evadam cu totii intr-o libertate scurta care se incheie intr-un luni fara sfarsit…
Hai sa vina vara aia odata! Vreau sandale 😀
Add Comment