Ploua. Poate ca sunt printre putinele persoane care roaga in fiecare zi ploaia sa cada, sa stinga caldura, sa curete aerul, sa vina in valuri… Si vine, dar vine putina, asa ca o amagire. Nu stiu de ce si cum si ce fel, insa nu mai suport caldura. Sau nu mai suport caldura in centrul orasului, o caldura ce iti ia respiratia si inconjurata de zgomot. Am ajuns sa iubesc linistea, sa o doresc, sa o visez. Si mi-e dor de linistea marii, sa ascult doar valurile care se sparg la mal…
Ascult acum o bucata de mare, un cantec doar pentru mine. Cineva mi-a aflat slabiciunea si se joaca cu mine, nu ca mi-ar parea rau, insa imi starneste un dor imens de mare, de valuri si de nisip… As vrea sa ma trezesc maine si sa pasesc pe nisip, sa vad soarele cum rasare si racoarea diminetii sa imi dea fiori pe piele. As vrea sa ma trezesc maine si sa fie racoare… sa ploua, sa se opreasca si sa ploua iar… as vrea… sa fie vineri.
PS. Multumesc pentru mare 😉
1 Comment
Add Comment